Publicat de: antiqul | 6 Noiembrie 2014

Schimbarea schimbării


Prolog

Cineva sunase și anunțase că bătrâna zace moartă singură în casă. Nu mai fusese văzută de câteva zile. Pompierii încercau sa forțeze ușa cu un drug de fier, iar femeia între două vârste se învârtea în jurul lor ca o găină beată. „Vai biata femeie, vai sărmana de ea, vai ce suflet nobil avea. Toată lumea o îndrăgea. Nu rupeți ușa băieți că e scumpă, mai bine spargeți un geam, e mai ieftin. Mai cu finețe vă rog.” Între timp pompierii forțaseră ușa și intraseră în apartament urmați imediat și de femeie. Când ajunseră în baie, avură un șoc. Bătrâna stătea întinsă în vana fără apă și se uita buimacă la ei. ”Ce vreți? Eu sunt invizibilă. Ce căutați aici că oricum nu mă puteți vedea. V-am spus că sunt invizibilă !!!” Brusc femeia mai tânără se înroși la fața si începu să urle ” Nenorocito, credeam că în sfârșit ai crăpat și îmi rămâne mie apartamentul!!! E a treia oară când iți bați joc de mine! Da nu mai crăpi odata babă nebună ce ești!!!” Pompierii o scoaseră pe femeie din apartament si chemară Ambulanța pentru bătrâna care se încăpățâna să nu moară…

Dimineața asta telecomanda televizorului s-a oprit pe un canal de știri. Acolo un domn bine, președinte de partid încă de la *48  vorba lui nenea Caragiale susținea sus și tare că el și partidul său, unul dealtfel respectabil pe vremuri, îl vor susține în lupta pentru scaunul de președinte pe un anumit june candidat. Carevasazică după o lungă și matură suferință, pardon chibzuință au ajuns ei la concluzia că respectivul e un june deosebit, tânăr, de viitor, în care oamenii muncii din țara noastră trebuie să își pună toată încrederea și să-l voteze cu ochii închiși și cu ambele mâini dacă se poate. Buuun. Dau să schimb canalul și ce să vezi. Același domn bine și președinte de partid în urmă cu numai un an îl făcea troacă de porci pe junele respectiv care cică ar avea o grămadă de defecte de te miri că nu umbla cocoșat. În discuție erau aduse ca argumente atât tinerețea lui ca defect principal, apoi tot soiul de boli și infirmități, plus calități ascunse ca lacom, infect, retardat, avid de putere și altele pe care nu le pot enumera aici fiindcă îmi crapă obrazul de rușine. Am stat și eu ca omul și am cugetat. Ce o fi făcut junele nostru că i-a schimbat părerea domnului președinte în numai câteva luni? Am mai căutat eu prin niște almanahe vorba unui alt domn bine cu multă școală la activ și am găsit într-unul din ele o chestie spusă în urmă cu câteva sute de ani de un nenea pe nume Thomas Jefferson. Auzi la el ce spune ”Când un guvern se teme de cetățeni e democrație. Când cetățenii se tem de guvern este dictatură.” Asta înseamnă oare că după lupte seculare care au durat vreo 8 ani președintele de partid a ajuns la concluzia că tot mai bine e la guvernare, decât să se teamă de ea? Așa că și-a adunat camarazii de arme și au hotărât să parieze pe junele nostru ca fiind de viitor și cu rădăcini neaoșe românești. Că ălalat e unul cu un nume ciudat de îți muști limba până te chinui să-l rostești și mai e și element alogen. Deci cu românul nostru în frunte spargem munte după munte.

În toată harababura asta sunt curios ce o să se întâmple mai departe. Problema ar fi dacă elementul ăla alogen câștigă scaunul de comandant suprem. Oare va fi considerat român neaoș cu rădăcini până la Traian și Decebal? Nu se știe niciodată…

Epilog

Anno Domini 199… undeva pe malul drept al Timișului. Tanti Ana își strânse fustele și se apropie de tânărul student pe care îl avea în gazdă. ”Radu, eu îți spui ceva da tu să nu mă spui… eu cred că Adela nu învață. Nu  văd să meargă la facultate și tot timpul se vaită că nu ia examenele. Să știi că ea nu învață…” Studentul încercă să își apere colega ”Ba învață tanti Ana dar e multă materie și e greu.” Brusc ușa se izbi de perete și în apartament intră mama Adelei mare cât un transatlantic și transpirată toată. ”Doamne cât se consumă fetița asta a mea. Învață zi și noapte până la epuizare biata de ea, că i-am și spus să nu se mai zbuciume așa că e păcat de tinerețile ei!” Tanti Ana încremeni pe moment apoi afirmă cu tărie cât o lăsau cei 68 de ani ai ei bătuți pe muchie ”Doamne da eu de la început am spus că Adela învață prea mult, biata de ea. Eu nu am mai văzut fată așa de cuminte să învețe atâta. Zi și tu Radu nu spun eu mereu că Adela învață??” Studentul se uită la cele două femei, își reținu un zâmbet larg și apoi confirmă ” Da tanti Ana chiar azi vorbeam ce mult învață Adela. E o fată deosebită. Ar trebui să o pună șefă de an…”Afară toamna își intra pe deplin în drepturi și stoluri de păsări călătoare zburau spre alte țări, probabil mai calde…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: