Apa foarte sfintita


Prolog

Andreea fiind cea mai noua in firma a fost expediat de seful sau la Patriarhie pentru a lua apa sfintita de Boboteaza. Seful i-a atras atentia pe un ton foarte sobru sa nu indrazneasca sa se intoarca fara apa sfintita ca va fi vai si amar de jobul ei. Cand ajunse la Patriarhie, Andreea se lua cu mainile de cap. Era o coada nesfarsita la apa sfintita si jandarmii care pazeau butoaiele cu apa nu pareau deloc blajini. Cu un oftat, Andreea se aseza la coada. Dupa trei ore inca nu inaintase prea mult, dar se simtea stransa ca intr-o menghina de oamenii din jurul sau. La un moment dat simti ca nu mai rezista si aproape lesina. A fost scoasa pe brate de cei din jur care pareau bucurosi ca au mai scapat de o crestina care ravnea la apa sfintita de insusi Preafericitul. Dupa ce isi reveni in cortul de prim ajutor, Andreea se uita la coada care intre timp se marise ca balaurul din poveste, ba acum erau trei cozi, nu una. Incetisor, simtindu-se sfarsita, fata o lua la pas spre job gandindu-se cum sa scape de ocarile sefului ei. Ajunse la o cismea, umplu bidonul cu apa si se gandi sa spuna o minciuna. La un moment dat observa dupa un gardulet ceva ce semana a bisericuta. Curioasa, fata intra acolo si vazu un preot. Cu o voce speriata il ruga pe preot sa ii sfinteasca si ei apa din bidon. Spre uimirea ei, preotul nu o refuza, spuse cateva rugaciuni si o binecuvanta pe fata si apa din bidon. Apoi Andreea pleca spre birou. Seful ei mai ca nu ii smulse bidonul din mana, bucuros ca e apa sfintita de la Patriarhie. Fata obosita se uita la el cu ochii mici si se aseza pe un fotoliu sfarsita de oboseala.

Atunci cand vine vorba de a primi ceva gratis, romanii sunt primii care dau navala. Indiferent despre ce este vorba. Cu ani in urma in orasul nostru se distribuia gratis un ziar in fiecare seara. Unii intreprinzatori asteptau sa apara ziarul respectiv, luau cat puteau ei duce si apoi mergeau cu ziarele la coltul strazii unde le dadeau mai departe, dar pe bani. Zilele trecute a fost sfanta sarbatoare a Botezului Domnului, ocazie cu care am fost martor la goana enoriasilor dupa apa sfintita. Inutil sa spunem ca apa sfintita nu se termina, nu este pe bucati si este imposibil sa ramai fara. Cu toate acestea, crestinii au format cozi lungi in fata Catedralei Mitropolitane pentru a lua apa sfintita. Unii s-au saturat sa astepte sfintirea apei si s-au aprovizionat generos inainte ca parintele sa dea  binecuvantarea. Altii in schimb au inceput binecunoscutul ritual din anii 80 cand stateam la coada la carne, paine etc. Au inceput sa se certe unii cu altii, fiecare dorind sa ajunga mai in fata, de parca apa se termina chiar inainte sa ajunga la ea. Unii spuneau ca la alte biserici mai micute este apa din belsug, dar un domn a dat de inteles ca el nu ia orice apa, ci numai aceea sfintita de Inalt Prea Sfintia Sa Mitropolitul. Adica sa inteleaga tot omul ca apa sfintita de la Catedrala este mult, mult mai sfanta decat cea de la o biserica aflata undeva intr-un colt obscur al orasului. Multi i-au dat dreptate,mai ales ca au inceput sa soseasca si domni bine care intrau in catedrala si ieseau cu apa sfintita in sticle frumoase cu busuioc si tricolor legate de ele. Brusc multimea a inceput sa se agite fiindca  clar ca apa respectiva va ajunge la niste sefi, care cu siguranta vor simti efectele binefacatoare ale apei respective ornata cu busuioc si tot tacamul. Asa ca goana dupa apa sfintita a devenit si mai apriga si peste tot vedeai numai fete incruntate. Ma intreb oare ce ar fi fost daca in orasul nostru ar fi existat Patriarhia? Cu siguranta ca nu ar fi venit nimeni sa ia apa sfintita de la o biata Mitropolie ci s-ar fi dus la cel mai de sus, adica la Patriarhie, fiindca nu-i asa apa de acolo e de cateva ori mai sfanta decat celelalte…

Imi cer scuze daca cineva se simte jignit, dar asta e boala romanului. Mereu vrea sa discute cu seful cel mare, fiind convins ca e sub demnitatea lui sa trateze cu inferiorii. iar daca seful cel mare nu ii indeplineste doleantele, el se va duce la seful lui si tot asa, ferm convins ca numai cei mai mari sefi ii pot satisface dorintele ascunse.

In ce ma priveste, dupa toata nebunia de la catedrala am fost atat de satul incat am mers la o biserica foarte mica si retrasa din cartier de unde am luat o sticla de apa sfintita. Si in timp ce luam apa sfintita ma tot intrebam… unde a disparut smerenia si modestia despre care vorbeau Ioan Botezatorul si Iisus?

Epilog

Dupa doua zile, seful o chema la el in birou pe Andreea. Fata nu stia ce gresise si intra tematoare, asteptand sa fie criticata. Seful o privi in ochi, ii stranse mana si apoi o imbratisa. „Iti multumesc din suflet Andreea. Apa sfintita de la Patriarhie a ajutat-o pe sotia mea sa se vindece de tusea care o chinuia de cateva saptamani. Vezi, ti-am spus eu ca apa aceea e mai buna decat celelalte…” Fata il privi cu un zambet si confirma „Da sefu, e exact asa cum ati spus, ma bucur ca apa v-a fost de folos…”

Anunțuri

Un gând despre „Apa foarte sfintita

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s