Povesti de adormit copiii


Prolog

Baietelul cu ochii mari si caprui se uita sfios la tatal lui „Tati, imi spui te rog o poveste in seara asta?” Barbatul se uita cu drag la micutul asezat cuminte in patut. „Ce poveste vrei sa iti spuna tata?” „Una frumoasaaaaa…” se alinta micutul. Barbatul ciufuli parul balai al micutului, se uita putin la luna care tocmai rasarise si incepu cu glas linistit „A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti…” Baietelul casca ochii mari, zambi si batu usurel din palme. Cu siguranta ca urma o poveste interesanta.

Ati fost privit vreodata de niste ochisori inocenti care va roaga sa le spuneti o poveste? O poveste frumoasa? Desi am citit zeci sau sute de povesti, pe mine prima cerere de genul acesta m-a pus serios pe ganduri. Imi framantam memoria incercand sa gasesc o poveste care sa intruneasca mai multe calitati. Sa fie frumoasa, sa fie educativa, sa ii placa micutei ascultatoare si sa aiba un final suficient de fericit dar si palpitant pentru ca ascultatoarea mea sa nu strambe din nas. Apoi cand am inceput sa povestesc mi-am dat sema ca micuta stia povestea. Indiferent cat de mult o intortocheam eu, ea stia ce avea sa urmeze. Dar totusi am reusit sa ies cu fata curata, fiindca am spus-o cu intonatie.  Personajele prindeau viata, se comportau aidoma cu cele reale. Catelul latra, pisica mieuna, vitelul mugea, balaurul vuia, iar mie imi vajaiau creierii ca nu cumva Doamne fereste Ileana Cosanzeana sa guite, sau Fat Frumos sa latre la luna plina. Dar a meritat. Ascultatoarea mea  era extrem de incantata si usor usor ma ghida pe firul povestii, astfel incat toate personajele se comportau asa cum isi dorea ea. Si la sfarsit am fost rasplatit cu un pupic pe obraz. Puteam sa imi doresc ceva mai frumos? Si atunci am realizat ca desi povestile sunt cu miile, modul cum le spui face diferenta dintre un copil agitat si unul multumit. Happy endul este necesar in mod clar, dar asta nu este totul. La fel cum in viata uneori drumul in sine este mai important decat destinatia, asa si modul in care interpretezi o povestioara, fie ea si mai scurta poate aduce lumina pe fata micului ascultator. In acelasi timp povestile sunt cel mai bun mod prin care putem sa le sadim in mintile lor fragede respectul pentru adevar, bunatate, integritate, lectii pe care in viata de zi cu zi nu numai ca nu au de unde sa le invete, dar de multe ori ceea ce vad in jur este violenta, ura, falsitate. Asa ca povestile sunt o evadare din cotidianul care in ultima vreme a devenit tot mai dur si mai agresiv. Chiar si noi ca adulti avem nevoie sa existe un taram unde binele si raul sa fie clar diferentiate, unde binele sa invinga intotdeauna chiar daca de multe ori avem impresia ca asta e doar in povestile cu zane.

Uneori nu va trebui sa ne stoarcem memoria prea mult, fiindca vom primi in brate o carte mare cu multe poze, iar o voce dulce, dar hotarata ne va cere sa le citim „povestea aia cu cele trei claiese flumoase”, asa ca va trebui doar sa ne cautam talentul actoricesc pentru a interpreta fiecare craiasa delicata in parte. Bineinteles ca efortul nostru va fi mult mai mare daca avem in jur de 90 de kilograme si o voce ragusita care ar putea sa interpreteze mai mult ragetele Zmeului Zmeilor sau urletele balaurilor cu sapte capete decat vocea cristalina a craieselor, dar ce sa facem. Vremurile grele cer masuri disperate. In schimb, efortul depus cu siguranta ne va fi rasplatit de un zambet sau un somn adanc si linistit chiar cu mult inainte sa terminam noi povestea. Si in fond si la urma urmei asta este ceea ce conteaza cel mai mult… si au trait fericiti pana la adanci batraneti…

Epilog

Atunci cand un copil va roaga sa ii spuneti o poveste, nu-l refuzati. Poate ca sunteti obositi, poate ca nu aveti chef de povesti, sau poate ca problemele de peste zi v-au facut sa va fie lehamite. Nu conteaza, o poveste se gaseste oricand. Luati o carte daca memoria nu va ajuta. Important e sa povestiti cu caldura si ascultatorul sau ascultatorii va vor urmari fascinati. Indiferent ca povestea va fi mai lunga si mai scurta ea va fi urmarita cu sufletul la gura. Normal ca binele va invinge, doar e vorba de o poveste, dar poate ca ar mai trebui sa stiti ceva. Atunci, acolo, in acele momente, nu spuneti doar o simpla poveste. E mult mai mult decat atat. Asezati o caramida la dezvoltarea caracterului unui copil. Care si dupa multi multi ani isi va aminti de povestea spusa intr-o seara in care luna, luceferii si toate stelele pareau ca se oprisera in loc ca nu cumva sa rateze finalul ei…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s