Publicat de: antiqul | 27 Aprilie 2015

Umbrele cavalerilor


Prolog

Sala in care avea loc petrecerea devenise neincapatoare. Colegele imbracate elegant si machiate discret incepusera sa fie invitate la dans de colegii cu care pana mai ieri aveau contraziceri pe diverse teme de serviciu. Acum toate fusesera lasate deoparte. Totusi una dintre colege, Ana care statea la masa din coltul salii refuzase deja doua invitatii. Toata lumea stia ca in urma cu doua zile intre ea si Calin avusese loc o cearta, dar nimeni nu stia din ce motive. In momentul in care Ana se pregatea sa paraseasca sala petrecerii, Calin aparu de nicaieri in fata ei, ii lua incetisor mana stanga in palma sa, o privi in ochi si ii saruta mana, apoi o intreba ceva. Surprinsa, Ana il privea mirata, apoi accepta sa il urmeze pe ringul de dans. Colegii le facura loc pe ring, iar Calin o cuprinse pe Ana cu bratele si incepura sa danseze. Dupa cateva momente, Calin o privi in ochi si ii spuse pe un glas putin rugator „Imi pare rau”. Femeia se uita la el si bratele ei il cuprinsera strans de dupa gat. Dupa cateva momente Calin o auzi soptind „Multumesc”…

In ultimii ani o data cu emanciparea societatii si pe fondul egalitatii dintre femei si barbati, se pare ca una dintre calitatile cele mai apreciate ale barbatilor si anume cavalerismul a inceput sa dispara. De cele mai multe ori este luat in ras. A deschide usa unei femei atunci cand intram intr-o incapere, sau de a o ajuta atunci cand are de dus bagaje care ii depasesc puterile a devenit din pacate o corvoada inutila pentru masculii nostri plini de muschi. Uneori avem impresia ca a fi cavaler insemana a rasturna muntii sau a te lupta cu o armata de balauri si atunci ne lasam pagubasi. De fapt totul sta in lucrurile marunte. Chiar daca din punct de vedere legal femeile si barbatii sunt egali, in realitate fiecare dintre noi am fost creati cu un scop. Barbati ca sa protejeze, femeile sa fie protejate. Barbatii sa ia asupra lor sarcinile mai grele, femeile sa se simta in siguranta alaturi de ei. Stati linistiti dragii mei, femeia pe care o veti ajuta va va fi recunoscatoare oricat de independenta isi doreste sa fie. Si veti fi rasplatiti cu un suras sau o multumire care ciudat lucru, dar va va incalzi sufletul si va va face sa simtiti ca sunteti ceea ce doriti sa fiti. Adica un barbat.

Ceea ce traim noi acum este doar o spoiala de civilizatie. Sute de mii de ani regulile au fost atat de clar stabilite, incat cinci sau sase mii de ani de istorie cunoscuta nu le-au putut sterge. Femeile stateau in pestera, aveau grija impreuna de copiii tribului, comunicau intre ele si se ingrijeau de hrana. Barbatii plecau la vanatoare, unde inevitabil trebuiau sa suporte frigul, ploaia, conditiile aspre si sa isi riste viata de multe ori pentru a se intoarce cu vanatul care asigura supravietuirea grupului. Atunci cand ajungeau obositi, raniti si infrigurati inapoi in pestera, femeile aveau grija de ei, le pansau ranile si ii hraneau. Uneori avem impresia ca toate astea au disparut cu desavarsire, dar din fericire nu este asa. Daca afara este frig si ploua, orice barbat va avea grija ca femeia de langa el sa fie protejata chiar cu riscul ca el sa ajunga acasa ud pana la piele. Pentru ca asa este normal. In zilele noastre barbatii au tendinta sa mearga mai des la sala unde se umfla cu muschi. Dar ce folos au muschii respectivi daca nu de a proteja femeia de langa ei. De a prelua sarcinile mai dificile si de a o face sa se simta ocrotita pe cea de langa ei. Asta este legea firii, iar daca o incalcam vom ajunge sa fim goi pe dinauntru ca niste butoaie facute din lemn masiv, dar goale. Pentru ca atata vreme cat ne vom nega rostul nostru pe lumea asta vom fi nefericiti. Si asta se vede. Din pacate din ce in ce mai des.

Epilog

Zilele trecute am primit de la cineva un text. Mi-a placut atat de mult incat il voi publica aici. Ar fi bine sa il cititi cu atentie fiindca reprezinta purul adevar. Adevar pe care de multe ori avem tendinta sa il evitam.

„Nu fi rau cu femeia. Nu o face niciodata sa planga pentru ca Dumnezeu ii numara lacrimile. Ea nu a fost facuta din picior ca sa fie calcata, nici din cap ca sa fie superioara. A fost facuta dintr-o parte ca sa fie egala. De sub mana ca sa fie protejata si de langa inima ca sa fie iubita.”

Anunțuri

Responses

  1. Reblogged this on dorinabiju.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: