Publicat de: antiqul | 12 Mai 2015

Hard times


Prolog

Soarele de iulie ardea cu putere si santierul de constructii parea ca danseaza sub valurile de caldura. Tanarul imbracat in haine pline de praf si gaurite din cauza muncii grele incarca incet roaba cu pamant, apoi o cara undeva in spatele santierului unde o descarca. La un moment dat bratele incepusera sa ii amorteasca, dar facu un efort ca sa termine cele zece ore de program. Cand alarma suna incetarea programului de lucru, tanarul ofta usurat. Imediat inginerul  veni sa verifice munca fiecaruia tinand in mana foaia de pontaj. Cand ajunse in dreptul tanarului, privirea ii deveni dura, stramba din nas si incepu sa il critice „Nu prea ai muncit astazi baiete! Nu stiu de ce mai vii pe aici ca sa ne incurci. Azi te pontez doar 7… hai 8 ore. Mai mult te-ai plimbat pe aici decat ai muncit!” Tanarul incerca sa protesteze, dar inginerul pleca de langa el incruntat. Pe drumul spre casa, baiatul isi musca buzele de ciuda. Orele taiate erau munca lui. Un moment vru sa renunte, dar apoi se incapatana. Va pleca atunci cand o sa vrea el, nu cand vor sefii lui. Maine e o noua zi. O sa vada cum se va descurca. Deocamdata ii era o foame de lup…

Uneori in viata suntem pusi in situatii dificile. Avem de-a face cu nedreptati care ne dor, ni se aduc acuze absolut nefondate sau ni se inventeaza motive pentru a fi pedepsiti. Suntem atinsi in mandria noastra si se spera ca ne vom pierde cumpatul, vom provoca scandal ceea ce va constitui un motiv suficient pentru a fi alungati. Sau alteori ajungem in situatii limita care ne solicita la maximum si care de multe ori par fara iesire. Si atunci simtim ca am ajuns la capatul puterilor. Ca s-a terminat. Gata, renuntam si ne luam lumea in cap. Si plecam intr-un loc in care totul e bine, nu exista probleme sau daca exista, ele se rezolva de la sine. Dar din pacate sau din fericire, locurile respective nu exista. Sau cel putin nu in momentul acela si nu pentru noi. Pusi in fata unor situatii fara iesire, mintea noastra incepe sa gaseasca solutii. Si de cele mai multe ori gasim in noi resurse ca sa mergem mai departe. Nu va fi singura oara cand avem de-a face cu momente dificile, dar data viitoare ne va fi mai usor. Pentru ca viata nu este facuta numai din momente placute. Dar de cele mai multe ori avem de ales. Fie renuntam si plecam de acolo cu sentimentul infrangerii, fie continuam si vom deveni mai puternici.

De multe ori greutatile nu tin cont de varsta. Avem tendinta sa credem ca ele vor fi depasite mai greu de o minte tanara si mai usor de una mai in varsta. De fapt cel mai bine este sa ne confruntam cu ele cat mai tineri. Pentru ca atunci avem energia si puterea de a le face fata mult mai usor. Asa cum in copilarie e bine sa facem si prostii pentru a invata de pe urma lor si sa nu le repetam mai tarziu in viata, la fel si provocarile sunt mai simplu de depasit de o minte tanara. Practic greutatile ajung sa ne maturizeze, sa ne oblige sa gasim rezolvari unor greutati aparent insurmontabile. Viata in sine nu este usoara si de multe ori ne vom intalni cu situatii aparent fara rezolvare. Daca am fost obisnuiti cu ele din primii ani, vom merge mai departe si nu ne vom rupe. Intotdeauna ne vom gandi „Data trecuta a fost mai greu si totusi am rezistat. O sa rezist si de data asta.” Daca ne raportam la dificultatile depasite in trecut vom constata ca ne-au pregatit pentru cele actuale. Si vom invata ca de multe ori ele apar doar ca sa ne incerce. Daca le vom rade in nas si vom continua, se vor dezumfla ca un balon din care iese aerul. Iar data viitoare le vom aborda cu mai mult curaj. Si vom constata cu mirare ca am crescut in proprii nostri ochi. Si de multe ori asta este ceea ce conteaza.

Epilog

Coridorul era plin de oameni care asteptau sa depuna actele. Undeva intr-un capat al holului, un barbat mangaia discret mainile femeii de langa el. „Ce maini finute si delicate ai!”. Femeia zambi si ii spuse incetisor „Cand eram copila a trebuit sa invat sa ar pamantul bunicilor cu plugul tras de bivoli. Bunicii erau batrani si nu puteau sa mai tina coarnele plugului. A fost tare greu, mainile mele erau pline de rani…” Barbatul se uita in ochii ei  calzi cu  privire blanda si ii saruta incet mainile. Apoi o stranse in brate. Femeia se cuibari la pieptul lui si inchise ochii. Se simtea iubita. Si ocrotita.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: