Prolog

Dimineața de ianuarie era geroasă și parcul era pustiu. Asta nu îl impedica pe Alin să alerge ca un apucat pe aleile parcului, uitându-se tot mai des la aparatul de pe mână care ii numara pasii. Ținta lui era de 5000 de pași ca in reclama de la Dorna, dar parcă ăia din reclamă alergau mai ușor. Când mai avea vreo 200 de pași simți că leșină. Se opri câteva minute, apoi incepu să alerge mai incet, apoi sa meargă, după care ultimii 30 de pași ii facu abia tremurând de epuizare… trecuse pragul de 5000 de pași.  Când in sfârșit ajunse in fața blocului unde locuia, urcă scările mai greu ca bunicul său de 90 de ani si pică grămadă in fața ușii…

Zilele trecute am citit o știre conform căreia indicele bursier a trecut pragul psihologic de 10.000 de puncte, prag neatins de mai bine de 12 ani, din 2007. Ăsta e un lucru bun, care ne transmite mesajul că lucrurile sunt pe drumul spre o economie sănătoasă, dată complet peste cap de criza din 2008. De fapt, pragurile psihologice sunt peste tot. Ne izbim mereu de ele și au avantajul că, dacă le atingem sau depășim, ne dau încredere în noi înșine. Acum mai bine de 9 ani când am început să scriu blogul eram ferm convins că nu voi avea prea mulți cititori. Îmi doream să scriu mai mult pentru mine. Apoi mi-am propus diferite ținte. Zece cititori pe zi, apoi douăzeci, cincizeci și în sfârșit o sută. Cel de o sută de cititori pe zi chiar a fost distractiv, fiindcă s-a întâmplat într-o zi în care nu îmi propusesem mare lucru. Eram fericit că aveam peste cincizeci, apoi șaizeci… când am ajuns la 75 m-au trecut transpirațiile… ce ar fi dacă ajung la 100??? În seara aceea nu m-am dezlipit de blog,urmărind cu sufletul la gură contorizarea cititorilor. Când am ajuns la 95 îmi venea să imi sun colegii să intre fiecare măcar un minut pe blog, ca să depășesc pragul de o sută. Nu a fost nevoie. Am avut cam 105 cititori, dar mai important era că în sfârșit intrasem în rândul blogerilor cu trei cifre la numărul de cititori zilnici.

De-a lungul timpului am observat un lucru ciudat la pragurile psihologice. O dată atinse, ele vor fi atinse din nou și chiar depășite. E ca și cum ar fi un cal nărăvaș pe care l-am îmblânzit o dată și care revine la noi cu blândețe, fără să mai facem eforturi supraomenești. Plus că ne stabilizează foarte tare încrederea în noi. Dar o dată depășite, e bine să ne propunem praguri mai înalte pentru a ne motiva să continuăm. De exemplu pragul meu cel mai înalt, care cu siguranță îmi va lua mulți ani de atins este cel de 1.000.000 un milion de vizualizări ale blogului. În situația de azi cam în 5 ani voi ajunge acolo. Și atunci voi vrea să ajung la 10.000.000, zece milioane de vizualizări, prag pe care sper să îl ating în 3 septembrie 2081, ca să sărbătoresc cum se cuvine eclipsa de soare vizibilă din țara noastră, respectiv împlinirea frumoasei vârste de 104 veri…

Epilog

Pe vremea când blogul meu avea cam 70-80 de cititori zilnic, m-am trezit într-o bună dimineață că în ziua precedentă avusesem peste 800 de cititori. La început am crezut că a înnebunit wordpressul, sau am luat vreun virus. De fapt, cei peste 800 de cititori auziseră că Arnold Schwarzenegger vine în România și au luat cu asalt netul. Unde au dat peste articolul meu care culmea, nu avea nici o legătură cu venirea susnumitului în patria noastră. Mai ales că știrea era doar un fake news…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s