Anno Domini 1990, undeva prin martie,Timișoara….

Prolog

Micul grup de protestatari înarmați cu steaguri tricolore și trompete strigau și chiuiau. Lozincile anticomuniste se amestecau cu înjurăturile împotriva noilor comuniști care râzându-le în nas adevăraților democrați, se îmbrăcaseră în haine de oaie și se instalaseră la putere după ce Revoluția trimfase. Unul dintre copiii prezenți în piață se uită cu teamă la ei, apoi o rupse la fugă să își ajungă colegul de clasă din urmă. Avea treburi mult mai importante decât să asiste la proteste…

Acum foarte mulți ani, într-o zi friguroasă de martie am mers cu clasa să asistăm la un spectacol de teatru. Nu mai știu ce era. Dar după ce am ieșit, în loc să merg direct la școală, am mers acasă la un coleg. Apoi am întârziat la școală. Și cum se întâmplă de obicei, cineva, m-a văzut și m-a pârât bunicii mele că în loc să merg la școală am plecat aiurea, poate chiar cu protestatarii ăia bezmetici care urlau. Bineînțeles că în aceeași seară a urmat o anchetă în familie care a durat ani de zile. Unde ai fost și de ce te-ai dus acolo? Cu cine? Ce căutai acolo în loc să fii la școală??? Normal că mi-am pregătit o apărare beton. Fusesem la colegul meu acasă, să îl ajut la tema de la matematică. Totul spus cu lacrimi pe obraz și o privire atât de inocentă ca un pui de căprioară. Deși explicațiile mele nu au convins, totuși în lipsă de probe, am scăpat nepedepsit. Dar ani de zile din când în când revenea întrebarea : Ce ai căutat acolo și de ce nu ai mers direct la școală??

Ca de obicei în viață, explicația este simplă și de o logică dezarmantă. Dar nu puteam să o scot la iveală fiindcă aș fi mâncat bătaie. Ce se întâmplase de fapt? Cu o zi înainte, ca de obicei, nu îmi făcusem tema la matematică. Mă uitasem la ea cu scârbă și o lăsasem baltă. În clasa a 7-a matematica era destul de grea și nu înțelegeam nimic. Calculasem că după teatru să cer tema de la un coleg și să o copiez ca să scap de un 4 inevitabil. Dar colegul respectiv își uitase tema acasă și a trebuit să mergem pe jos până în capătul orașului unde locuia, să copiez rapid tema și să fugim amândoi la școală. Asta a fost tot. Cum să spun părinților că urăsc matematica, fizica și tot ce are legătură cu ele și că aș vrea să ard cărțile de matematică? În 1990 asta ar fi echivalat cu o bătaie zdravănă. Protecția Copilului încă nu fusese inventată. Așa că am mințit cu tupeu, și am dat vina pe colegul meu care trebuia ajutat la teme. Partea haioasă e că nici măcar nu îmi amintesc dacă mi-a verificat profesoara tema. E foarte posibil să nu o fi făcut. Dar din cauza ei am dat naștere unei dileme, care revenea ani de zile ca o cometă: Ce ai căutat tu la el acasă în loc să mergi direct la școală? Tema la matematică pe care nu o făcusem, fiindcă uram matematica și tot ce avea legătură cu ea !!!!

Epilog

Pe colegul meu il chema Adi, dar noi îi spuneam Ciupi. Acum Ciupi e un domn bine, cu o barbă mare și căruntă. Ne întîlnim rar, dar de fiecare dată când ne vedem, mă bufnește râsul. Pentru mine a rămas tot colegul mic și slab, mereu zâmbitor, bun la matematică, cu care mergeam grăbit spre casă într-o zi friguroasă de martie, ca să îmi dea tema la matematică să o copiez… Nu vă faceți iluzii, nici acum nu suport matematica. De aceea am fugit la facultatea de drept. Sunt de acord că matematica e importantă și că fără ea nu se poate. Dar din când în când, mai am coșmaruri cu integralele de la analiza matematică. Și anul ăsta am aniversat cu pizza și bere 25 de primăveri de când am luat Bacalaureatul….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s