Cred că aveam vreo 12 sau 13 ani. Eram un copil relativ normal. Băteam mingea cu băieții în spatele blocului. Ne jucam 16, 21, sau Țară țară vrem ostași, Sticluța cu otravă, prinsa, scunsa și Rațele și vânătorii. Țin minte că cineva m-a întrebat ce imi doresc. Dacă îi spuneam, cred că ar fi leșinat. Îmi doream un cauciuc, un cuțit și o frânghie. Și o lanternă. Una frumoasă, care să lumineze noaptea până departe.

Să le luăm pe rând. Cauciucul nu era un cauciuc de mașină, nici măcar de bicicletă. Era un cauciuc de mână pe care îl foloseau sportivii să își dezvolte mușchii antebrațului. Era de altfel cel mai ușor de procurat. Unii vecini de ai mei aveau așa ceva de magazinul de sport din centru. Deci prima problemă era ca și rezolvată. Cuțitul era un pic mai greu de procurat. Nu se găseau cuțite de vânătoare ca acum. Și oricum dorința mea era puțin ciudată. Pe lângă blocul unde locuiam nu erau păduri să am de unde ciopli lemne cu cuțitul. Și nici fiare sălbatice nu erau, cu excepția cîtorva câini vagabonzi care cutreierau prin zonă, dar fără să fie agresivi. Creme de la creme era frânghia. Nu, nu vroiam să mă spânzur și nici să spânzur pe altcineva, dar la un moment dat asistasem la o scenă de un eroism epic, la fel ca în Râzboiul Troian. Trei frați care locuiau la scara vecină au rămas pe dinafară deoarece ușa de la intrarea în apartament se blocase, iar mama lor era plecată la serviciu. Un alt vecin de vârstă apropiată avea, minune, o frânghie procurată cine știe de unde. Poate de la căruța lui bunicu-său. Ei bine, vecinul respectiv a venit cu frânghia, și împreună cu echipa de șoc din fața blocului au urcat la vecina de la etajul 3. Au legat frânghia de balcon, iar Sorin, așa îl chema pe cel cu ușa buclucașă, a coborât pe frânghie de la etajul 3 la el în balcon aflat la etajul 2 și apoi a deschis ușa triumfător. A fost o faptă de proporții epice care a fost povestită și repovestită de sute de ori de puștimea din zonă. Așa că fiecare își dorea să aibă frânghia lui pe care să o folosească la fapte eroice.

Anii au trecut și copii de la bloc au crescut și au plecat în lumea largă. În ce mă privește, nici acum nu am frânghie. Dar am două cuțite și vreo 3 lanterne. Și de cîte ori văd o oferte de cuțite de vânătoare pe internet, stau și mă uit…. și de fiecare dată apare lângă mine un puști blond e 12-13 ani care îmi spune… Ia-l, ia-l, uite ce frumos e… să vezi ce bine o să ne prindă în excursie…

Epilog

In ultima vreme chiar nu am timp să merg la sală și oricum abonamentul mi-a expirat de anul trecut. Așa că acum caut în disperare oofertă bună pentru o pereche de palmare… Ceee??? Palmare…. exact cum se aude… Palmare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s