Un film bun

Copil fiind, am crescut cu poveștile despre echipa de fotbal a Braziliei din 1970, campioană mondială. Toată lumea era de acord că Pele a fost și va rămâne cel mai bun jucător de fotbal din lume, deși se mai vehiculau nume ca Tostao, Eusebio, sau Garrincha . La un moment dat, într-o seară de sâmbătă am văzut un film din 1981 intitulat ”Drumul spre victorie”, în care Pele, alături de alți fotbaliști, prizonieri într-un lagăr de concentrare nazist, jucau un meci împotriva unei echipe formată din jucători germani, blonzi, tipic arieni. Nu îmi aminteam sfîrșitul filmului, dar știu că la un moment dat am sărit efectiv din fotoliu strigând Gooooollll, ca la un meci adevărat, în timp ce bunica mea le explica ceva de mamă, nemților din film. Bunica trăise războiul și îi detesta din tot sufletul pe nemți.

După vreo douăzeci de ani, datorită internetului am putut să revăd celebrul film, care întradevăr se numea Victory. Povestea începe într-un lagăr de prizonieri de război din Germania nazistă, unde sunt deținuți mai mulți fotbaliști englezi care și-au organizat o echipă de fotbal. Germanii vor ca ei să joace împotriva echipei naționale a Germaniei pentru a arăta lumii întregi superioritatea nemților. Meciul urmează să se joace la Paris pe stadionul Colombel. Vrând nevrând, englezii acceptă și cooptează în echipă cîțiva prizonieri de alte naționalități. Unul dintre ei, interpretat de Sylvester Stallone dorește din răsputeri să evadeze, așa că aranjează ca la pauza meciului toată echipa de fotbal a prizonierilor să evadeze cu ajutorul Rezistenței Franceze.

Filmul este bine gândit, toate pregătirile pentru marele meci se intensifică, astfel încât echipa prizonierilor ajunge la Paris escortată de trupele naziste pentru a fi învinsă de naționala Germaniei. Meciul începe în forță. Nemții, infatuați, aroganți și enervanți, faultează tot timpul și reușesc să conducă echipa prizonierilor cu 3-0. Englezii nu se regăsesc și par să fi uitat complet jocul de fotbal. Apoi, după multe încercări nereușite, prizonierii înscriu și ei un gol. Bucurie mare. La pauză, englezii sunt pe cale să evadeze, dar Pele, care joacă un rol magistral, îi spune agitatului Stallone că meciul nu e un simplu meci. Pot să-i învingă pe nemți, chiar dacă arbitrul îi ajută.

Repriza a doua meciului schimbă total povestea. Prizonierii nu mai sunt împiedicații din prima repriză și își aduc aminte că trei dintre ei (Pele, Bobby Moore și Osvaldo Ardilles) sunt campioni mondiali la fotbal, iar ceilalți sunt jucători profesioniști, spre deosebire de germani care sunt nima-n drum. Spre finalul filmului, când prizonierii sunt conduși cu 3 -2, fiindcă au un gol anulat de arbitru, iese la rampă Pele și înscrie un gol magistral, care o să vă facă să săriți de pe canapea strigând Goooooolllllll!!!! Meciul se termină la egalitate, dar în frenezia finalului, spectatorii francezi năvălesc pe stadion, ajutându-i pe prizonieri să se piardă în mulțime.

The end