Dimineața era cețoasă și Alin nu avea nici un chef de serviciu. Mai ales că astăzi trebuia să apară comisia de verificări, adică mai degrabă de purecat greșeli și de găsit vinovați. Alin știa ce va urma. În haosul în care se afla instituția la care lucra și un copil de grădiniță ar fi găsit o tonă de greșeli. Inevitabil, atunci când trebuia să coordonezi o grămadă de oameni care nu se prea înghițeau unii pe alții și în debandada legislativă în care se aflau, lucrurile nu aveau cum să fie în ordine. Și dacă vestita comisie de control era compusă din beduini, surzi, muți și chiori și ar fi găsit o grămadă de nereguli încă din primele minute. Așa că bărbatul oftă din greu și intră cu pași greoi în sediul companiei. Un moment se gîndi cum se simt membrii comisiei cînd știu că venirea lor e așteptată cu ură și groază în același timp. În fond și la urma urmei, posturile multor oameni depindeau de rezultatul controlului. Oricum, comisia asta era diferită de altele, care mai trecuseră pe la ei în anii anteriori. Acolo știau de bine de rău cu cine ai de-a face. Mai existau posibilități de manevră, sau telefoane de dat. Acum nu știau nimic. Decît că în cursul zilei urma să apară o comisie care îi va verifica la sînge.

În sediul companiei, atmosfera era apăsătoare. Oamenii nu se priveau unii pe alții în ochi, toată lumea se încuia în biroul său, ca și cum are fi urmat din moment în moment sosirea unui tsunami care să-i măture cu tot cu clădire. În biroul său de la etaj, Alin își bea cafeaua ca de obicei cu colegul său, sfătuindu-se pe un ton scăzut. Indiferent cum ar fi pus problema, amîndoi căzură de acord că situația e groasă rău și că nu prea aveau pe unde să scoată cămașa. De-a lungul timpului mai reușiseră să scape cu fața curată de alte controale , dar acum era cu totul altceva. Nici nu știau exact cine va fi în comisie, dar cu siguranță erau niște bătuți în cap care le vor face zile fripte. Asta este. O să vadă ei ce și cum.

Fără nici un avertisment, telefonul de pe birou începu să sune strident. Alin simți cum i se strînge stomacul de nervi și îi făcu semn colegului să răspundă. Acesta luă receptorul cu mâna tremurîndă. Alin se uita la el cu atenție, așteptând veștile proaste. După câteva momente de tensiune maximă, colegul puse receptorul jos și se uită la el cu ochii holbați. Nemaiputând suporta tensiunea, Alin îl luă de guler: Zi odată că mor aici!! Colegul se uită la el apoi începu să râdă în hohote de parcă înnebunise subit: Comisia…. comisia a fost chemată de urgență înapoi la centru și controlul se amână pe perioadă nedeterminată… ha ha ha ha…. am scăpat… am scăpat…!!! Sărind de pe scaun, Alin dădu un picior zdravăn la ușa biroului și strigând de bucurie din toți plămânii, ieși pe coridor unde se îmbrățișa cu colegii care aflaseră vestea. În ziua aceea, bufetul instituției își goli stocurile de mâncare și de băutură. Alin făcu cinste cu trei sticle de șampanie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s