Sarcasm

Prolog

Ziua de primăvară se anunța frumoasă și domn primare își parcă mândru noul Jeep în fața primăriei. Apoi claxonă de două ori cu putere ca să fie sigur că toți angajații vor ieși afară și se vor minuna de noua sa achiziție. Rînd pe rînd, bucuroși că e rost de o pauză neprogramată și edilul șef al comunei e bine dispus, angajații primăriei au coborât în curte ca să admire mașina domnului primar. Acesta, mic de statură, se umfla în pene, ca un curcan. Imediat începură și exclamațiile admirative din partea subalternilor ”Ce frumoasă e! Să o conduceți câți mai mulți kilometri! Vi se potrivește perfect! În sfîrșit, aveți o mașină potrivită pentru un primar!” Numai polițistul comunei care săptămâna viitoare urma să se mute în altă localitate, privea mașina în tăcere. Apoi, după ce corul laudelor se stinse, și se așternu liniștea, se auzi vocea lui domoală de ardelean hâtru ”Păi da, că dacă ai dimensiuni mici prin anumite părți ale corpului, musai să le compensezi cu o mașină mare și frumoasă!!” Primarul se înroși brusc, simți că se sufocă și părăsi în grabă curtea. În urma lui, oamenii se întoarceau cu spatele ca să poadă râde în hohote…

Mulțumesc Alinei pentru ajutor, fiindcă sarcasmul ca idee este destul de greu de definit. Ar fi un fel de armă defensivă. De cele mai multe ori sarcasmul este folosit de cei mai mici pentru a-i pune pe cei mai mari decât ei într-o situație penibilă. După cum știm, nimic nu distruge mai bine o poziție de superioritate decât căderea în ridicol. Dar sarcasmul este și o sclipire de inteligență. De obicei este o replică venită pe loc, nepregătită dinainte și cu efect devastator maxim. Din cauza asta, sarcasmul cel mai gustat este cel verbal. Pentru că ține de tonul folosit și de situația operativă din teren.

Sarcasmul poate fi folosit și pentru a persifla o idee, sau o organizare tactică. De exemplu stagiul militar la marină nu este de doi ani și este doar un an, unsprezece luni și treizeci de zile. Sau cei deportați în gulagul sovietic siberian spuneau că acolo iarna durează ”doar” 12 luni pe an și în rest e primăvară sau chiar vară, după preferințe. O altă abordare sarcastică pe care am întâlnit-o în armată ar fi ceva de genul ”Comanda înțeleaptă este nemulțumită!”, adică indiferent de comandantul vremelnic, acesta era cu siguranță foarte înțelept și veșnic nemulțumit de performanțele subordonaților săi. Referitor la timpul de rezolvare a diverselor probleme de către un coleg sau altul, uneori se folosește expresia ” are viteza melcului turbat” sau ”are două viteze, foarte încet sau deloc”.

Sarcasmul literar adică în textul scris, este destul de greu de obținut, fiindcă cel care citește textul scris trebuie să cunoască starea generală la care se referă autorul sarcasmului, plus că în acest caz lipsește tonul cu care se pronunță expresia sarcastică, ceea ce de cele mai multe ori dă sarea și piperul sarcasmului. Unul dintre cele mai bune comentarii sarcastice o are Sven Hassel în cartea sa Batalion de marș, motiv pentru care am folosit-o în epilog. Sper să vă placă.

Epilog

În timpul războiului un mic grup de comando dintr-un batalion disciplinar se întoarce teafăr dintr-o misiune de luptă sinucigașă. Noul lor comandant dezamăgit că au supraviețuit, vrea cu tot dinadinsul să îi trimită înapoi. Unul dintre soldați povestește urmarea. ”Primirea pe care ne-a făcut-o comandantul Lander a fost la fel de ”cordială”, dar după 3 zile, trupul lui făcut strecurătoare, a fost găsit în niște tufișuri. Normal, fapta a fost pusă pe seama partizanilor. Ca de obicei, au existat niscaiva bănuieli legate de Porta și Micuțul, dar aceștia, ca să își dovedească nevinovăția, au asistat cucernic la înmormântare, vărsând chiar și o lacrimă…”