De când mă știu eu și încă vreo 20 de ani înainte să mă știu, sistemul educației din România a fost relativ clar. Limpede. Logic. Când terminai cele 12 clase, așa cum le terminai, venea examenul de bacalaureat care te propulsa apoi în viață. Să vedem cum era.

După ce terminai grădinița, sau nu, începeai obligatoriu clasa întâi. Acolo venea tovarășa învățătoare și te învăța alfabetul, scrisul, cititul și tot ce ținea de ea pînă la terminarea clasei a patra. De obicei în etapa asta nu existau corigențe și nici repetenți. După ce terminai clasa a patra, te despărțeai de tovarășa învățătoare și intrai pe mâna profesorilor, fiecare materie cu alt profesor. Dintre profesori, unul era dirigintele clasei și avea grijă de tot ce ținea starea și practica disciplinară. Tot atunci veneau tezele, adică niște lucrări scrise din toată materia predată până atunci, iar nota de la teză era jumătate din media trimestrială. Școala era compusă din trei trimestre, puteai rămâne corigent pe trimestru, dar dacă aveai minim media cinci pe cele trei trimestre, treceai clasa. Dacă nu, rămâneai corigent pe vară, iar toamna înainte de începerea școlii dădeai examenul de corigență. Dacă luai cinci sau mai mult, promovai clasa, dacă nu , rămâneai repetent. După terminarea clasei a opta venea examenul de admitere la liceu, sau școala profesională. Dacă intrai la liceu, continuai încă patru ani cu trei trimestre fiecare, până ajungeai la sfârșitul clasei a douăsprezecea unde venea examenul de bacalaureat și apoi erai aruncat în viață.

În timpul școlii se dădeau lucrări scrise, numite extemporale și de trei ori pe an veneau tezele, care după cum spuneam, contau jumătate din media pe trimestrul respectiv. Altfel spus, dacă încasai un 3 în teză trebuia să ai media 7 ca să poți promova trimestrul cu media 5. Și dacă nu promovai, rămâneai corigent pe trimestrul respectiv, sau mai rău, pe vară, cu spectrul repetenției care te făcea de râs la tot neamul tău și nu numai. Nu interesa pe nimeni cine ești, sau ce faci, dacă nu știai, profesorii aveau destul sânge în instalație încât să te lase repetent.

Ei și ajungem în Anno Domini 2022, când după mai mulți ani de haos și debandadă în învățământ, din cauza nivelului excesiv de scăzut al cunoștințelor elevilor, am trăit să o văd pe asta. Tezele, care te puneau cu burta pe carte, fiindcă vrând nevrând reluai materia de la începutul anului și erau destul de grele, au dispărut ca măgarul în ceață. De tot. Nimic. Nada. Nothing. Zero point zero. Pentru că dragii noștri elevi ar trebui să învețe serios și ar exista riscul ca notele de 4 și 5 să fie majoritare la teze, ceea ce ar scădea drastic media pe școală, s-a decis că ele nu sunt imperios necesare. Se poate și fără. Au dispărut și trimestrele, sau semestrele, așa încât toate notele luate de elevii silitori de-a lungul anului vor forma o singură și frumoasă medie ajustată astfel încât să fie bine. Ca să nu fie rău. Deci adio corigențe pe timpul anului, adio corigențe de vară. Toți elevii noștrii sunt excepționali. Bravo lor. Mai ales că la un moment dat unul sau mai mulți dintre ei, pe baza notelor excepționale de la școală vor ajunge să lucreze la o centrală atomică unde există niște butoane foarte frumoase și colorate pe care dacă apeși când nu trebuie…

Ați văzut serialul Cernobîl? Merge foarte bine lângă o pungă de popcorn

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s