Ionuț era cel mai mic din clasă. Din cauza asta stătea mereu în prima bancă, fiindcă nu vedea nimic de colegii săi mai mari și mai vânjoși. Dar ăsta nu era singurul motiv. Ionuț era singurul dintre cei trei frați pe care părinții săi au putut să îl înscrie la școală. Așa că, după ore, Ionuț se tranforma în dascăl pentru frații săi mai mici. Așa că, de fiecare dată era numai ochi și urechi la cele spuse de învățător. De multe ori, cu toate că încerca din răsputeri, multe lucruri nu le înțelegea nici el. Și apoi, când încerca să le explice fraților săi, vedea cu groază că nu reușea. Cărți nu avea și trebuia să se descurce doar cu câteva caiete de care avea grijă ca de ochii din cap. Așa că, la început cu teamă, apoi cu hotărâre, se obișnuise să ridice mâna și să îl întrebe pe învățător tot ce nu înțelegea din lecții. Zi, după zi, Ionuț devenea tot mai responsabil. Strângea conștiincios toate foile de hârtie pe care le găsea, și apoi le refolosea ca și caiete. Le lega cu sfoară, fiindcă nu avea unde să își cumpere caiete noi. Foarte serios, își nota întrebările fraților săi pe marginea foilor, apoi îl chestiona pe învățător pentru ca mai târziu să le poată răspunde fraților mai mici la toate întrebările. La un moment dat, văzând că fiul ei își ia tot mai în serios rolul de dascăl, mama sa care nu făcuse nici ea multă școală, se alătură fiilor ei, ca și elevă a lui Ionuț.

După ce a terminat clasa a 4-a și a trecut la gimnaziu, Ionuț a continuat să predea acasă cele învățate la școală. Încetul cu încetul s-a obișnuit cu rolul de dascăl. Visa ca atunci când va fi mare să fie învățător, sau poate chiar profesor. La rândul lor, profesorii săi erau foarte încântați de cel mai serios elev al lor. Ionuț nu chiulea și trata cu maximă seriozitate fiecare materie. La un moment dat, datorită recomandării profesorilor lui Ionuț, mama copilului a fost acceptată ca elevă la școala serală din localitate. Între timp Ionuț devenise elevul cu care se mândrea toată școala. Visul său era să devină profesor, fiindcă asta făcuse încă din prima zi de școală. Acum datorită rezultatelor bune la învățătură, avea caiete și rechizite pe care le câștigase la concursurile școlare. Între timp și cei doi frați ai săi au putut să meargă la școală, astfel că acum Ionuț nu mai trebuia să predea când ajungea seara acasă. Dar repede găsise niște copii din vecini, care nu puteau merge la școală și care erau absolut încântați să fie elevii lui Ionuț.Și așa au trecut anii. Ionuț a plecat la liceu și apoi la facultate. Frații săi au terminat cursurile și au urmat o școală de meserii. Apoi fiecare și-a întemeiat o familie și s-a dus la casa lui.

Ionuț a terminat liceul, apoi facultatea. Și fiindcă fusese dascăl de când se știa, a rămas în cadrul facultății. Și-a dat doctoratul și a ajuns profesor universitar doctor. Apoi conducător de doctorat. Ionuț al nostru, cândva cel mai mic din clasă, era acum numit cu respect Domnul profesor, iar la tâmple începusă să încărunțească ușor. Dar de fiecare dată când un student, sau un doctorand îl chestiona cu privire la vreo problemă, domnul pofesor Ionuț devenea din nou fratele cel mare, care trebuia să explice fraților săi mai mici tainele școlii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s