Publicat de: antiqul | 11 Septembrie 2017

Puiul de stejar

Prolog

Bătrînul cel molcom mîngâie încetișor trunchiul firav. Era atât de delicat și mai avea mult până să se poată ține pe picioare. În fiecare zi acumula tot mai multă putere, dar mai avea de tras până să poată răzbi în fața furtunii de la nord est. Și furtuna venea când te așteptai mai puțin. Vânturile turbate îndoiau bietul trunchi mai mai să-l rupă și bătrânul își frângea mâinile de deznădejde că nu îl poate ajuta. Apoi, după ce furtuna își făcea de cap, bătrînul cu inima îndoită de teamă examina îndeaproape rănile puiului de stejar și le oblojea. Pe cât de ușor îi apăreau rănile după furtună, pe atât de greu reușea batrânul să i le vindece.

Cam de fiecare dată când începem ceva, mai devreme sau mai târziu ne facem un plan. Și încercăm pe cât posibil să ne ținem de acel plan. Doar că uneori, la fel ca în poveștile cu zâne, cineva își bagă nasul și ține cu tot dinadinsul să ne strice acel plan. Și atunci începe o luptă surdă cu timpul. La fel ca și în legenda meșterului Manole, încercăm să construim cât mai mult și ne rugăm ca noaptea să se strice cât mai puțin din ce am construit. Uneori reușim, alteori nu, dar totul e să nu renunțăm. Începem să ne punem mintea la contribuție și încercăm să ghicim următoarea mutare a adversarului. Ca la șah. Încercăm să intrăm adânc de tot în mintea celuilalt ca să îi ghicim următoarea sau următoarele mutări pentru ca sa i le putem contracara. Pentru că nu vrem ca ceea ce construim cu trudă și nopți nedormite să fie redus la un morman de moloz.

Problema e însă că materialul cu care lucrăm în primii ani e foarte moale și ușor influențabil. Nu știe nici el cine îi vrea binele și poate fi ușor păcălit. Și atunci trebuie jucat pe cartea integrității. Ține-ți promisiunile, nu îl minți, explică-i ce e bine și ce e rău. Și roagă-te ca la următoarea întâlnire cu furtuna, aceasta să nu îl doboare cu totul. După o vreme în care vei avea impresia că scrii pe apă și vorbești cu pereții, vei constata cu surprindere că tot ce ai spus tu s-a întipărit foarte bine în mintea lui fragedă. Și lună după lună, furtuna va fi tot mai slabă, până când se va plictisi de tot și va dispărea complet. Nu vă faceți iluzii, în timpul ăsta voi veți încărunți și veți avea nopți nedormite cu duiumul. Dar, la un moment dat luminița de la capătul tunelului se va transforma într-o zi plină de soare și lumină.

Epilog

Parcă în ultima vreme drumul spre firavul copăcel devenit între timp un stejar falnic, era tot mai lung și bătrînul era conștient că va veni o zi în care nu va mai putea urca pe cărarea aceea. Dar până atunci mai trebuia să treaca multă apă pe micul râu care curgea domol în vale

P.S. Dacă după citirea articolului sunteți puțin nedumeriți încercați să înlocuiți micul stejar cu un suflet de copil

Am descoperit de puțină vreme blogul lui Mihai și fiindcă m-am distrat pe cinste citindu-i articolele, promit că urmatorul articol va fi vesel și relaxant…

Anunțuri
Publicat de: antiqul | 22 August 2017

Neliniște

Prolog

Anno Domini 199…

Studentul se uita distrat pe geam. Nu avea nici un plan, dar probabil că deseară va ieși cu prietenii la o bere… poate chiar două. Țârâitul enervant al telefonului îl scoase din gândurile sale. La celălalt capăt al firului era o colegă destul de agitată. Picase examenul de drept penal și urma restanța. O încurajă cu vorbe domoale. La un moment dat colega îl întrerupse ”Promite-mi ca o sa spui o rugaciune pentru mine! Îmi e foarte frică! Promite-mi!!” Tânărul rămase un moment blocat, apoi mai mult ca să scape, îi promise cu o jumătate de gură. Colega îi mulțumi și închise. Tânărul, care nu se astepta la o asemenea cerere își puse mâinile în cap… În noaptea aceea se rugă pentru colega sa, dar simțea ca si cum cuvintele i se izbeau de un zid de piatră. Oricât încerca, nu reușea să intre în profunzimea rugăciunii. Dezamăgit și debusolat, adormi cu un oftat, fiind ferm convins că e prea păcătos ca să îi fie ascultate rugăciunile.

Cu mulți ani în urmă, pe vremea când eram foarte tânăr și aveam impresia că le știu pe toate, cineva la care nu ma așteptam, mi-a cerut să mă rog pentru el. În primul moment am rămas perplex si am acceptat ca să liniștesc persoana respectivă. Apoi am rămas singur cu gândurile mele. ”De unde știe el că mă rog??? Și de ce a apelat tocmai la mine în loc să vorbească cu un preot ale cărui rugăciuni sunt cu siguranță mult mai puternice si vor fi ascultate? Și ce să mă rog? Nu știu decât câteva rugăciuni pe care le spun seara înainte de culcare, dar ele nu au legătură cu ce iși dorește el.” Simțeam pur și simplu că brusc eram responsabil pentru ceea ce va urma să se întâmple. Ca și cum persoana respectivă mi-ar fi dat un halat de medic și mi-ar fi spus ”Eu sunt bolnav, tu fă-mă bine.” Dar eu nu urmasem niciodată un curs de medicină.

Frământat de tot felul de gânduri, am spus în seara aceea o rugăciune scurtă și pentru cunoștința mea. Și atunci m-am simțit împăcat. Nu știam dacă rugăciunea va avea efectul dorit, dar eu o spusesem și toată povara resimțită dispăruse brusc. Gândul care mă liniștea era că nu ceream nimic pentru mine, deci era posibil ca rugăciunea sa fie ascultată. Și atunci am realizat că e mult mai bine să ne rugăm pentru cei din jurul nostru.

De multe ori acesta e singurul mod în care îi putem ajuta. Daca i-am vedea cum încearcă să iasă dintr-o groapă, sigur am întinde o mână de ajutor. Chiar dacă nu ne rugăm neapărat după canoane fiindcă nu le cunoaștem, o rugăciune în plus nu strică niciodată. Și poate că tocmai aceea e firul de praf care va înclina balanța în favoarea celui pentru care ne rugăm. Și în fond și la urma urmei, asta e ceea ce contează.

 

Epilog

Ziua restanței veni și trecu, dar tânărul nu îndrăzni să o sune pe colega sa. Era ferm convins că picase restanța și o să îi scoată ochii că nu se rugase sau o făcuse de mântuială. Auzi o bătaie în ușă și o deschise din reflex. În prag era ea, dar tânărul îi evită privirea. Brusc se simțea responsabil pentru rezultatul examenului și nu știa cum să reacționeze. Înainte să poată spune ceva, fata îi sări în gât ”Am luat opt!!! Am luat opt!!! Mulțumesc!! Mulțumesc !!!” Tânărul simți cum i se ia o povară de pe suflet, se uită în sus, dincolo de betoane, pomi și nori și spuse în șoaptă ”Eu îți mulțumesc!”

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii