O poveste cu un diamant

Prolog

După ce semnă în registrul de siguranță, femeia, vizibil încărunțită de vreme, intră cu pași mărunți în sala cutiilor de valoare din subsolul băncii. Cu o mână sigură în ciuda vîrstei înaintate, descuie cutia de valori și scoase de acolo o cutiuță mică. Apoi scoase ceva din cutiuță, puse totul la loc, , încuie cutia de valori și părăsi sediul băncii. Relaxată, se plimbă agale prin oraș pînă ajunse pe malul rîului. Scoase un obiect mic din buzunar se uită cîteva secunde la el apoi își luă avînt și îl aruncă drept în mijlocul râului. Apoi oftă ușurată de parcă scăpase de o mare greutate. Trebuia să facă asta mai demult…

După mai mulți ani

Sala de valori de la subsolul băncii era plină de oameni, ca niciodată. Angajați ai băncii, executorul judecătoresc, directorul, martorii, câțiva avocați și bineînțeles cel pentru care se făcea toată tevatura. Tânărul moștenitor care după vreo patru sau cinci ani de procese mai mult sau mai puțin cinstite, reușise să își învingă competitorii și fusese declarat unicul moștenitor al străbunicii sale. Miza era destul de mare. Inelul cu diamant primit de mama străbunicii sale de la regele Prusiei undeva pe la 1880 și care valora enorm de mult. Mai întâi directorul băncii deconectă alarma și descuie ușa mare și grea din oțel care dădea spre sala cutiilor de valoare. Apoi fiecare dintre cei prezenți a fost trecut cu scrupulozitate într-un registru. După care toată gloata umplu la propriu sala cutiilor de valori. Cum moștenitorul nu avea cheia, la locul cu pricina a fost chemat un lăcătuș care după câteva minute a spart cutia de valori. În prezența tuturor martorilor, cutia a fost zgâlțîită temeinic de directorul băncii pentru a nu fi goală. Înăuntru s-a auzit cum se mișca un obiect. Deci treba mergea strună. După aceea directorul, ținând în mână triumfător cutia metalică a ieșit din sala valorilor și a urcat în sala de conferințe a băncii. Conform procedurilor, înainte de deschiderea cutiei de valori, s-au întocmit actele care au fost semnate toată lumea, inclusiv tânărul moștenitor vizibil emoționat și transpirat.

După toată tevatura, oftând din greu, domnul director a deschis cutia cu pricina, iar din interior a scos o cutiuță de cadou în care se pun de obicei bijuteriiile. Tânărul moștenitor simți că leșină de emoție. În sfârșit, toată strădania lui avea să dea roade. Era bogat. După un moment lung, de față cu toată lumea, directorul deschise cutiuța. Șoc. Cutia era goală. Nimic. Nada. Zero. Nothing. Toți cei prezenți se dezumflaseră brusc. Moștenitorul și avocații lui, gata gata să facă apoplexie, întorceau cutiuța pe toate părțile, doar doar găsesc ceva, dar nimic. În mijlocul tăcerii mormântale care se lăsase în sală, unul din martori nu se putu abține și începu să râdă spasmodic ”Bwhahahaheheheheheheeee….bwhaheheheheheee… fraiere… ne-ai adus pe toți aici pentru o cutie goală…. bwhahahahehehe… te-ai judecat atâția ani și tot ce ai moștenit e o cutie goală…”

Epilog

După câteva zile, moștenitorul a fost informat în scris că la o dată ce nu putea fi comunicată, proprietara cutiei de valori făcuse o ultimă vizită la sediul băncii, dar că nimeni nu știa dacă luase sau nu ceva din cutie, deoarece chiria pentru depozitarea cutiei de valori fusese plătită în continuare.

Lecție deschisă

Profesorul de istorie, transpirat și agitat deschise ușa clasei pentru inspectorul care intră cu aplomb în clasă. Fără nici un chef, băieții de clasa a X-a se ridicară în picioare, apoi se lățiră înapoi pe scaune. Atmosfera în clasă era vădit ostilă și profesorul de istorie se gândi că poate să își ia adio de la examenul de grad. Inspectorul, un necunoscut mare și gras venit de la Minister, nu avea nici un motiv să îi dea gradul următor, mai ales că băieții din clasa asta, ca și celelalte clase din liceu nu aveau nici o înclinație să învețe istorie. De fapt, notele din catalog erau date în funcție de numărul flotărilor făcute de elevi la ora de istorie. Că altfel toată clasa ar fi fost de maximum nota 4 cu indulgență.

Cu moartea în suflet, profesorul îl prezentă pe domnul inspector, apoi începu lecția. Îi întrebă pe băieți cine a început al doilea război mondial. Liniște. Apoi unul răspunse în bătaie de joc ” Al doilea război mondial a fost început de turci, conduși de generalul Sinana Pașa! Bwhahahahahehehe…” Clasa izbucni în râs. Disperat, profesorul se luă cu mânile de cap. Probabil că își va pierde postul și îl vor muta în vreun sat uitat de lume…

Roșu la față și mormăind înjurături în barbă, domnul inspector dădu să plece din clasă, când din ultima bancă se auzi o voce ” Al doilea război mondial a început pe 1 septembrie 1939 de Germania nazistă condusă de Adolf Hitler, după ce la data de 31 august 1939 mai mulți deținuți germani îmbrăcați în haine de soldați polonezi au atacat postul de radio german din localitatea de frontieră Gleiwitz. Atacul a fost pus la cale sub coordonarea lui Himmler șeful SS și Reinhard Heydrich șeful securității Reichului. Apoi vina pentru atac a fost aruncată asupra amiralului Canaris șeful spionajului militar german Abwehr…”

O tăcere uluită se lăsă peste clasă. Apoi inspectorul cel gras, fără să îl bage în seamă pe profesor se proțăpi în fața elevului care părea să știe ce vorbește și începu să îl bombardeze cu întrebări:

”Care a fost cea mai mare bătălie din război?”

”Bătălia de la Stalingrad august 1942- 2 februarie 1943 în care armata a 6-a condusă de mareșalul Paulus a fost distrusă de armatele sovietice conduse de generalul Jukov. Peste 600 de mii de morți din partea germanilor”

”Cînd a intrat SUA în război?”

”La 7 decembrie 1941 după atacul japonez de la baza navală Pearl Harbour”

”Bătălia de la atolul Midway?”

” Între 4 iunie și 7 iunie1942, în bătălia de la atolul Midway, americanii au scufundat portavioanele japoneze Soryu, Kaga și Akagi, motiv pentru care japonezii au pierdut supremația in Pacific pentru tot restul războiului.”

”Care a fost cea mai mare operațiune din război?”

”Debarcarea din Normandia, nordul Franței, 6 iunie 1944. Forțele aliate au debarcat aproximativ trei milioane de soldați și au deschis astfel un nou front în vestul Europei, eliberând Franța, Olanda, Belgia și apoi au intrat în Germania.”

Încruntat, inspectorul căută o întrebare încuietoare. Apoi ridică fruntea. Bine șmechere, ești bun, dar dacă o știi și pe asta, profesorul tău primește gradul. Ce știi de înălțimile Zeelow?

Elevul oftă… ”De fapt se numesc Seelow, cu S și se află în partea de est a Berlinului. În bătălia pentru Beriln din 16 aprilie-8 mai 1945 rușii au atacat înălțimile Seelow ca disperații cu peste un milion de soldați. În două zile au pierdut aprope 30 de mii de oameni și aprope 800 de tancuri. Apărarea germană a fost foarte bună, dar mareșalul Konev a reușit străpungerea, ceea ce a dus la încercuirea Berlinului. Pe 8 aprilie armata germană a capitulat. 9 mai este Ziua Victoriei”

Aproape bâlbâindu-se inspectorul întrebă ”Și Lidice… Lidice?”

Băiatul se uită cu milă la inspectorul care încerca să-l încuie. ”Satul Lidice din Cehoslovacia la nord vest de Praga. După ce Rinhard Heydrich a fost asasinat în mai 1942 de un comando venit din Anglia, naziștii drept răzbunare au distrus complet satul”

Inspectorul se întoarse pe călcâie și se îndreptă spre profesorul rămas mut. ”Felicitări, domnule profesor, ați promovat examenul de grad cu nota maximă ! ” Apoi părăsi clasa cu profesorul după el.

Elevul cel ghiduș, începu să râdă ”Întotdeauna mi-a plăcut când unul din ăsta mare și gras ne crede proști in corpore… Hehehehehehe…”