Accesarea fondurilor europene

Prolog

Mărin avea o mătuşă care era ceva şefă pe la nişte birouri din primarie. Într-o bună zi, mătuşa cu pricina îl chemă la ea în birou şi îi puse în faţă nişte formulare pe care Mărin care oricum nu prea ştia să citească, le semnă. Peste câteva zile, Mărin află că va fi proprietarul unei ferme de melci înfiinţată cu fonduri europene. În clipa în care melcii cu pricina sosiră în numar de vreo sută, Mărin se puse pe treabă cum ştia el mai bine ca sa le creeze condiţii propice. În timpul ăsta, mătuşă-sa era ocupată cu ridicarea unei case cu etaj din banii destinaţi fermei de melci, undeva la ţară. Cu o săptămână înainte să vină europenii ca să vadă ferma cu ochii lor, lui Mărin îi dispăruseră şi ultimii doi melci. Aşa că se scărpină în cap şi aşteptă vizita specialiştilor europeni curios cum o să scoată cămaşa. În timpul ăsta, mătuşă-sa ajunsese cu construcţia la jumătate şi avea nevoie de tranşa a doua de bani care urma să fie deblocată  abea după ce specialiştii investigau melcii cu pricina, acum decedaţi. Situaţia lor era cum nu se poate mai incertă şi mătuşa consulta deja un avocat ca să vadă cum poate da vina pe Mărin pentru matrapazlâcurile ei financiare.

La televizor, un domn bine ne explică pe înţelesul nostru că el trebuia să plece în Kazahstan, Uzbekistan sau Botswana ca să-şi găsească de lucru după terminarea facultăţii în 8 până la 10 ani de studii. Apoi suntem lămuriţi că nu mai pleacă fiindcă în comuna Atârnaţii din Deal unde locuieşte s-a inaugurat un institut de cercetare construit din fonduri europene structurale şi de coeziune (ce naiba o mai fi şi aia). Aşa că fericitul nostru rămâne să lucreze la el în comună unde e mai fericit ca în Kazahstan et comp. Aşadar e la mintea cocoşului că orice ţăran cu 4 clase la fără frecvenţă poate să acceseze fondurile europene cu pricina ca să-şi dechidă o afacere înfloritoare. Personal nu am încercat să accesez fondurile alea minunate, dar am vorbit cu nişte cetăţeni cinstiţi care au dorit să se bucure de fondurile susmenţionate şi ce credeţi? Au fost lămuriţi încă de la început de consilierii care împart fondurile că ar fi bine să-i ia ca asociaţi în afacere pe nişte nepoţi sau verişori de-ai consilierilor respectivi, fiindcă altfel exista posibilitatea tristă ca să nu li se aprobe fondurile mult visate. Mai pe româneşte, cei care sunt puşi să gestioneze fondurile respective vor să beneficieze de ele, dar cum nu pot în mod direct, o fac prin interpuşi. Şi cum majoritatea oamenilor refuză să intre în combinaţii cu consilierii, nimeni nu primeşte fonduri şi aşa ajungem la o rată de absorbţie de 0,5% şi toată lumea se miră că românii nu au spirit întreprinzător.

La un moment dat, un cunoscut a vrut să acceseze nişte fonduri europene ca să investească într-o livadă de pomi fructiferi. Încă de la prima uşă la care a bătut i s-a cerut şpagă. Sume modice de circa 100-200 de euro. Făcând un calcul simplu, dacă la fiecare aprobare de care avea nevoie dădea şpagă, nu mai trebuia să ceară fondurile respective fiindcă suma totală a şpăgii depăşea valoarea finanţării. La un moment dat un alt cunoscut m-a anunţat triumfător că informaţiile mele sunt false şi răuvoitoare şi nu se dă şpagă pentru fondurile europene. M-am declarat gata să-mi recunosc neştiinţa dacă respectivul primeşte fondurile pe care le solicită. După circa 3 luni, m-am întîlnit cu respectivul şi l-am întrebat cum merge treaba. După înjurăturile adresat fondurilor europene şi distribuitorilor acestora, am dedus că mai are de aşteptat până primeşte finanţarea.Totuşi, există şi minuni. Dar nu din alea la care sperăm noi. Într-o comună am vorbit cu fiul primarului care mi-a spus că tatăl său are fonduri europene de împărţit, dar nu are cui le da fiindcă nimeni nu vrea să investească în comuna respectivă. Bietul băiat era disperat că banii europeni vor trebui daţi înapoi şi nu se va alege şi el măcare cu un BMW. European, desigur.

Epilog

Sub ochii lui Mărin care plângea de mama focului familiile lui de melci, aceştia începuseră brusc să se înmulţească. În doar câteva zile, melcii depăşiseră câteva mii ca număr. Comisia de verificare a fermei a fost extrem de mulţumită şi deblocă restul de bani pentru continuarea activtăţii . De data asta, Mărin luă el toţi banii şi îi investi în fermă, lăsând-o pe mătuşă cu buzele umflate. Ca să nu rămână dator, îi aduse în casa construită pe jumătate o familie drăgălaşă de şobolani care se înmulţi văzând cu ochii. Între timp numărul melcilor sporea, aşa că Mărin se gândea că poate ar trebui să acceseze nişte fonduri europene şi pentru producerea de substanţe de stârpit melcii, care ameninţau să dea peste cap ecosistemul comunei.

Bărbaţii în libertate

Prolog

Cristina şi Marius erau căsătoriţi de câţiva ani. Pentru că în ultima vreme certurile deveneau tot mai dese au căzut de acord să facă pauză timp de o săptămână, timp în care Cristina urma să pleca acasă la mama ei în alt oraş. Marius se simţea în al nouălea cer. Se şi vedea ieşind în oraş la streaptease şi la bere cu prietenii săi şi  întâlnindu-se cu fostele sale iubite de  dinainte de a fi căsătorit. Sau poate va face noi cuceriri. În secret  spera că întâlnirile respective se vor finaliza cu partide de sex nebun. În sfârşit veni şi ziua cu pricina. Cristina plecă oftând, iar Marius se puse pe dat telefoane. Din nefericire, planurile sale se năruiră chiar de a doua zi. Prietenii de ieşit la bere erau ocupaţi cu familia iar fostele sale iubite aveau la rândul lor obligaţii şi niciuna nu avea chef să-l vadă sau să-şi rişte relaţiile pe care le aveau pentru o himeră. Aşa că Marius ajunse să-şi petreacă zilele şi nopţile de libertate în faţa televizorului cu o bere în mână şi uitându-se în neştire la meciuri de fotbal. Abea găsi un prieten care să-i ţină companie din când în când. După o săptămână, când Cristina plină de energie şi radiind de bună dispoziţie veni din nou acasă, îl găsi pe Marius într-o stare jalnică, iar casa semăna perfect cu un grajd. Spre surprinderea lui Marius, Cristina nu îi reproşă nimic şi fredonând un cântecel începu să rânduiască prin casă. Marius nu pricepea de ce soţia sa era aşa de bine dispusă…

Probabil toţi bărbaţii căsătoriţi, după primii doi sau trei ani de la fericitul eveniment visează la o săptămână de „vacanţă de la căsnicie”. Adică la câteva zile în care să facă ce vor şi mai ales să nu dea socoteală nimănui pentru ceea ce au de gând să facă. E vorba de ieşire la bere şi la meciuri cu prietenii, nopţi pierdute prin baruri sau poate chiar la chefuri monstru. Problema cu chefurile ar fi că  doar adolescenţii mai ţin chefuri monstru, iar după o anunmită vârstă chefurile presupun participarea unor cupluri căsătorite unde atmosfera e cuminte şi se exclud de la sine situaţiile în care participanţii o iau pe arătură.

În fine, dorinţa ascunsă a bărbaţilor care primesc liber de la căsnicie e să o găsească pe frumoasa necunoscută cu care să aibă parte de nopţi fierbinţi fără obligaţii ulterioare. De obicei bărbaţii căsătoriţi îşi închipuie că burlacii participă la chefuri cu stripteuse şi au parte zilnic de sex de cea mai bună calitate cu iepuraşii Playboy. Asta e un fel de Fata Morgana fiindcă găsirea unor partenere de o noapte nu e deloc simplă şi implică riscuri foarte mari pentru viitorul relaţiei stabile, riscuri pe care nu merită să ţi le asumi chiar şi în ipoteza în care frumoasa necunoscută se împiedică de bordură  în faţa voastră şi pe deasupra mai e şi dispusă să petreacă o noapte fierbinte cu voi pe gratis. Excludem aici situaţia jalnică în care bărbaţii noştrii liberi şi ferice, în disperare de cauză apelează la serviciile unor „tanti” de profesie. Aşa că teama doamnelor cu  ce s-ar putea întâmpla cu dragii lor soţi în lipsa lor este complet neîntemeiată, iar pentru o mai bună înţelegere a situaţiei vă recomand filmul Hall Pass.

Femeile în schimb tac şi fac. Nu aleargă după aventuri, dar atunci când se implică, o fac trup şi suflet astfel încât „masculul feroce” de acasă care stă în faţa televizorului cu o mână  în pantaloni şi cealaltă pe telecomanda televizorului habar nu are că „proasta aia” este o zână înconjurată de tandreţe pentru un alt bărbat. Aşa că domnilor, gândiţi-vă de două ori atunci când vă doriţi un concediu din relaţia pe care o aveţi.

Epilog

Mai ţineţi minte zâmbetul misterios al Cristinei? În timp ce se afla acasă la mama sa, ea a cunoscut absolut întâmplător un tânăr. Acesta s-a îndrăgostit lulea de Cristina şi a înconjurat-o cu atât de multă tandreţe şi dragoste sinceră, încât Cristina nu-i rezistă. Se simţea iubită, dorită, se simţea frumoasă, primea tot ceea ce acasă îi era refuzat. Timp de o săptămână, Cristina se simţi ca o prinţesă. În seara despărţirii, Cristina îl luă de mână pe tânărul ei admirator şi îi dărui ceea ce acesta nu sperase să primească. A doua zi, ea pleca spre casă cu un surâs tainic pe buze…