Căciula buclucașă

Iarna se instalase bine de tot și tata Jean se plângea deseori de dureri de ureche. Deși veteran în meserie, se nimerise să fie de serviciu taman de un măreț concert și cu ocazia asta trase un curent zdravăn la urechi. Căciula lui aia veche din 95 avea deja aproape 30 de ani și nu îl ajutase mai deloc. Așa că își luă inima în dinți și într-una din zile se duse la magazie la vechiul lui prieten ca să îi ceară o căciulă de aia nouă, care să îi acopere urechile.

Mormăind un cântecel de jale, tata Jean deschise bine dispus ușa magaziei, gata să bată palma cu vechiul lui amic. Când colo, în încăperea mohorâtâ, două doamne obeze, trecute bine de 49 de ani se uitau la el cu severitate pe deasupra ochelarilor, informându-l că vechiul lui amic se pensionase între timp. Năuc de cap din cauza surprizei neplăcute, tata Jean începu să se bâlbâie și să le spună doamnelor ceva de o căciulă nouă că aia veche nu mai face față distracției. Cu o privire blândă de călău gata să îi taie capul, doamna care părea șefa îi explică faptul că are prin magazie căciulile respective, dar nu le poate împărți, fiindcă nu au venit încă hârtiile care să lămurească împărțeala căciulilor. Și că îl așteaptă pe tata Jean și alții ca el, doritori de căciuli să revină prin luna mai sau iunie și cu siguranță, o să primească vestita căciulă. Dacă, bineînțeles până atunci o să sosească importantele hârțoage fără de care căciulile nu pot părăsi magazia unde e cald și bine. Tata Jean, încercă să le explice cu duhul blândeții că pe el îl dor urechile de nu mai poate din cauza frigului, dar cele două cerbere nu păreau impresionate deloc. Repetau mereu că tata Jean trebuie să se întoarcă la vară și atunci, dacă toate documentele sunt semnate și ștampilate, este probabil și posibil să primească vreo căciulă. De asemenea, doamnele cu pricina i-au atras atenția că în conformitate cu noile regulamente interioare, este complet interzis ca tata Jean să poarte alte modele de căciuli, fiindcă va comite o abatere gravă. Deci nu mai este cum era, nu mai merge cum mergea. După câteva bâlbâieli și fomfăieli, înțelegând că șansele sale să aibă o căciulă pe bună înțelegere sunt nule, tata Jean o porni greoi din loc, scărpinându-se în cap, doar doar va găsi o soluție.

În timp ce mergea pe coridorul care îl scotea din clădire, în obscuritatea semiîntunericului, tata Jean parcă observă niște lăzi de carton care îi blocau trecerea. Nervos pe bagaboantele alea două cu căciulie lor cu tot, tata Jean își luă avânt și trase un șut din toată inima în lăzile de carton. Apoi se opri în loc uimit. În lăzi se afla ceva moale. Tata Jean aruncă o privire rapidă și le văzu pline de pungi. Și în pungi erau vestitele căciuli. Hopaaa… tata Jean aruncă o privire scurta în spate și se procopsi cu o căciulă nou nouță pe care și-o puse rapid în buzunar. Fluierând un cântec vesel, și cu un zâmbet larg pe față, tata Jean părăsi domol sediul instituției cu pricina și se îndreptă spre primul loc unde putea să savureze vreo trei sau patru fripturele cu piureu și vin roșu… că doar noua căciulă trebuia udată ca să poarte noroc, nu?

Nenea Jean e furios

Dimineața era însorită și nenea Jean intră greoi pe ușă. Ca de obicei se îndreptă spre aparatul de cafea și își pregăti două cafele mari și groase, cu mult zahăr. Apoi, relaxat își bău cafelele cu poftă ascultând ultimele noutăți. Nu avea nici un chef de lucru, dar bîrfele la cafea îi ridicau moralul la cote maxime. După vreo oră de lălăială, nenea Jean se pregăti fără chef să urce în birou. Whattsapul, mama lui, îl anunță că o ședință importantissimă urma să aibă loc. Enervant. Pe moment se gândi să nu se ducă, dar amintindu-și că e cel mai bătrân dintre toți, se urni cu greutate spre sala de ședințe. O să vadă el ce și cum.

Ședința era destul de agitată, așa încît nenea Jean nu putu să adoarmă ca de obicei. La un moment dat un coleg tânăr și berbant veni cu propunerea ca nenea Jean să facă mărețul recensământ al tuturor școlilor cu toți elevii, portarii, maseuzele, contabilii, cățeii și pisicile din orașul lor. Prins pe picior greșit, nenea Jean uită să protesteze energic și fără să realizeze se pomeni conducătorul mărețului recensămînt, fiind șef și subordonat în același timp. Apoi brusc, ședința se termină și fiecare rupse ușa spre biroul lui. Nenea Jean rămase pe scaun buimac de cap, rîgîind cafelele băute și scărpinându-se la ceafă. Na că l-au încălțat zdravăn. După câteva momente, se urni cu toate cele 135 de kilograme în biroul șefului ca să protesteze. Prins cu o grămadă de treburi, șeful îl trimise la plimbare și îi ordonă să se ocupe de sarcina primită. Fiind pusă în temă, secretara îi înmână cu o strângere de inimă toate hârțoagele care conțineau tabelele și tabelașele care trebuiau musai completate cât mai exact și în cel mai scurt timp.

Când văzu că treaba e groasă și nu o poate da la întors, nenea Jean mormăi o înjurătură printre dinți, apoi înghesui toate hârtiile în servieta lui veche și plecă pe teren. Numai ce ajunse la colț și hopaaaa, apăru ideea salvatoare. Nu degeaba era el veteranu` veteranilor și văzuse destule la viața lui. Dacă vor să își bată joc de el, are ac de cojocul lor. Cu pași greoi, nenea Jean se îndreptă cu un rânjet relaxat spre terasa prietenului său ca să se întărească cu niște fripturi.

Era aproape ora prânzului și terasa era destul de agitată. Tata Jean aruncă servieta burdușită pe băncuță și îi făcu semn băiatului să îi ia comanda. Friptură, mititei, cârnăciori, ciorbică, pulpe la grătar și o porție nesimțită de cartofi prăjiți și murături au fost alese de nenea Jean special ca să aibă inspirație. Și dacă e să fie cu bun simț, comandă și cea mai barosană halbă de bere rece și proaspătă chiar dacă era în timpul serviciului. Să vină șeful să îl găsească. Apoi îl chemă pe prietenul lui și îi dădu toate hârtiile cu pricina, rugându-l să le împartă la toți clienții terasei și fiecare să le completeze după puterile și intelighenția fiecăruia. Apoi nenea Jean bătu cu pumnul în masă și urlă din toți rărunchii ”UN RÂND DE BERE RECE DE LA TATA JEAN PENTRU TOATĂ LUMEAAA!!!” Aplauze furtunoase se auziră de la mese, salutând astfel gestul mărimimos al lui nenea Jean. Ca să fie treaba treabă, tata Jean împărți toate pixurile și cariocile din servietă. Ca sa aibă oamenii ustensile de completat hârțoagele cu pricina…

A doua zi dimineață, mahmur de cap de la berile băute și râgâind de la micii din ziua precedentă, nenea Jean depuse la secretariat cu un rânjet triumfător toate fișele completate întocmai și la timp. E adevărat că cifrele erau complet haotice și foile erau pline de pete de grăsime de la mititei și friptură, dar… mai contează?