Step by step

Prolog

Daniel nu era un tip slăbuț, ba chiar era dolofan de când se știa. Toată lumea îi spunea să mai slăbească puțin, dar el îi lua în râs. Se simțea bine in pielea lui și mai că nu le spunea celorlalți să-l scutească de sfaturi și remedii idioate. Că oricum le încercase pe toate. Până într-o zi ciudată în care toate îi merseseră pe dos. Se certă cu toată lumea și colac peste pupăză, primi cadou de la o firmă o ciudățenie de aia de pus la mână și care îi număra pașii făcuți zilnic. Inițial a vrut să o arunce în primul coș de gunoi, dar apoi se gândi că habar nu avea câți pași făcea, așa că se gândi să o încerce. Numărul de pași din ziua aceea nu îi spuse nimic, dar se hotărâ ca a doua zi să facă mai mult cu 20 de pași. Apoi cu 30. După care la un moment dat găsi un bloc cu 10 etaje și se hotărâ să urce în fiecare zi până la etajul 10. Pe scări, nu cu liftul. Culmea era că pașii zilnici începuseră să-și dubleze numărul…

Când eram copil miorlăiam de fiecare dată când nu eram lăsat să ies afară ca să bat mingea pe maidan și trebuia să îmi fac lecțiile la matematică. Pe vremea aia mama nu se îngrijora că nu fac destulă mișcare și mă urechea că iar veneam acasă cu vreun 3 la matematică. Așa că nu-i mai spuneam și cu asta basta. Ieșeam la fotbal și alergam până îmi săreau plămânii. Nu bănuiam pe atunci că peste 20 de ani nu vor mai fi terenuri de fotbal în spatele blocului și ieșitul la joacă va fi înlocuit cu socializarea on line. Părinții noștrii erau ferm convinși că alergatul după minge în spatele blocului era bun numai să ne spargem capetele, genunchii și coatele și nu realizau că era un izvor de sănătate. Poate de aia nu ne îmbolnăveam așa de des.

Dacă încercați să căutați sfaturi pentru slăbit veți găsi sute de mii de rețete, diete, aparate, sfaturi, modalități. Bineînțeles că fiecare va fi prezentată ca cea mai sigură și mai eficientă. Dar niciuna nu va avea efect fără să facem mișcare. Și mersul pe jos e de departe cel mai bun mod. Dacă nu aveți chef să alergați de nebun pe străzi la 5 dimineața cum face vecinul meu, încercați să urcați trepte. E mai simplu și vă solicită mai mult. Dacă vreți ca efectul să fie și mai bun, încărcați un rucsac cu ce găsiți mai greu, luați-l în spate și spor la urcat scări. Dacă faceți asta zilnic o să rămâneți uimiți de rezultate. Inima va fi mai puternică, plămânii vor pompa mai mult aer și nu știu dacă veți slăbi, dar cu siguranță veți respira mai bine, iar condiția fizică va fi de invidiat. Atenție să nu cădeți în extrema cealaltă. Nu înseamnă că din prima zi urcați 10 etaje cu un rucsac de 30 de kg în spinare. Veți ajunge la Urgență sigur. La început urcați câte etaje puteți voi, fără rucsac. Abea după ce veți urca fără probleme cele 10 etaje, încercați cu un rucsac ușor în spate. Și dacă nu aveți un stimulent să faceți asta, strângeți cureaua și luați-vă un gadget de numărat pașii. Oricum va fi mai ieftin decât medicamentele pentru inimă și alte alea. Și dacă e posibil, nu săriți pe o shaworma cu de toate imediat după urcatul treptelor.

Epilog

În ciuda tuturor eforturilor depuse și a treptelor urcate și coborâte, Daniel nu devenise suplu și musculos ca ăia din reviste. Slăbise destul de mult era drept, dar tot era durduliu. În schimb începuse să pună pariuri cu prietenii săi mai atletici că îi depășește la urcatul scărilor. Și uite așa își rotunjea veniturile încet dar sigur. Până la urmă nu strică să fii puțin dolofan…

 

Inevitabil

Prolog

Andrei se uită la ce mai ramase din depozit și își puse mainile in cap. Bucați de materiale erau aruncate de-a valma de suflul exploziei. Practic depozitul nu mai exista, era doar o aglomerare de moloz si fiare răsucite. Încerca să-și aducă aminte daca avea asigurare, dar mintea refuza să-i funcționeze. Nu putea să creada că i se întâmplase tocmai lui, care era atât de organizat încât știa fiecare colțișor din depozit. Pe moment habar nu avea ce va face. O să mearga acasă și o să se sfătuiască cu ai lui. Poate careva o să aibă o idee. În momentul ăsta pur și simplu era incapabil să găsească o soluție. Nu vroia decât să plece de acolo și să doarmă…

La un moment dat, mai devreme sau mai târziu vom pierde ceva la care ținem. De multe ori m-am întrebat dacă există rețeta care ne ajută să trecem peste pierdere și să ne continuăm viața. În momentele dificile fiecare are propria abordare a problemei. Nu știu daca a mea este cea mai bună, dar o să v-o spun aici pas cu pas și poate o să vă fie de folos vreodata. Metoda are patru pași care sunt foarte bine delimitați. În primul rând cel mai bine ar fi ca în prima zi să nu faceți absolut nimic. Poate nici în a doua zi. Faceți orice altceva, inclusiv să plângeți dacă așa simțiți. Plânsul vă va liniști și o să vă simțiți mai ușurat. Apoi după câteva zile o să începem să evaluăm pagubele la rece. Este foarte probabil ca situația în care vă aflați să nu fie chiar așa de gravă cum pare la prima vedere. Va trebui să vedeți exact cât de mare este pierderea și cum puteți să o micșorați. Nu trebuie să faceți asta singuri, vorbiți cu cei apropiați, cereți sfaturi, nu se știe de unde vine o idee bună. Apoi vă apucați să îndepărtați molozul. Închipuiți-vă situația ca un teren acoperit cu moloz. Ca să puteți recosntrui ce ați pierdut, molozul trebuie îndepărtat, terenul trebuie curățat. Asta va dura o vreme, dar măcar vă va ține mintea ocupată cu ceva constructiv. În concret, îndepărtarea molozului înseamnă repararea pe cât posibil a pierderilor cauzate de necazuri. Dacă se poate de tot e ok, dacă nu, atât cât se poate. Apoi va urma faza a doua. Adica săpăm fundația pentru construcție. Fundația trebuie săpată încet și foarte bine, fiindcă de ea depinde viitorul. Nu ne grăbim. Acum ne hotărâm ce vrem să construim. O nouă relație, o nouă afacere, o casă, orice. Când începem să construim, molozul va fi deja aruncat și uitat. Urmele se vor șterge încet, dar sigur. Uneori vom avea coșmaruri,  dar nu trebuie să ne temem. Coșmarurile fac parte din procesul de vindecare. Mai ales în cazul unei relații rupte, fundația înseamnă că vom avea grijă de noi. Vom merge la o sala de sport, vom iesi in oraș, vom fi așa cum ne dorim să fim. Vom avea încredere în noi înșine și asta se va vedea. Inevitabil încrederea va atrage o nouă relație. Și atunci vom ajunge la pasul 3, turnăm fundația. Punem mult fier beton și nu ne zgîrcim la preț. Fundația trebuie să fie trainică. La fel ca podul de piatră despre care cântam în copilărie. Podul se dărâmase și urma să facem altul. Mai trainic și mai frumos. După care, lumea ne e deschisă a privi, cum spunea sultanul Baiazid. Putem construi ce vrem noi, cum vrem noi. Și faptul că am reușit să trecem peste necazuri ne va întări, vom fi mai siguri pe noi. Teama va dispărea. Ne vom simți puternici, învingători. Așa cum spune un proverb, ”Ce nu te omoară, te face mai puternic”.

Epilog

După ce curăță terenul de resturile rămase, Andrei simțea că nu mai poate reconstrui depozitul. Așa că se hotărâ să vândă terenul. Și îl vându pe un preț foarte bun. Cu banii primiți, se hotărâ să înceapă o nouă afacere. Acum se simțea puternic. Știa că nu poate fi doborît așa de ușor…