Anno Domini 1907… undeva în est

Profesorul se uită sever peste clasa de elevi înfricoșați. Ce am avut pentru azi de învățat? Copiii se ghemuiseră fiecare în scaunul lui sperând că nu o să pice măgăreața tocmai pe el. Din ultima bancă, se ridicară două degete vineții de cerneală. Profesorul se uită mânios peste clasă… Nimeni?? Observând cele două degete ridicate, dădu aprobator din cap. Da Bojoacă, spune tu ce am avut de învățat. Respectuos, elevul Bojoacă Tănase, mic și îndesat se ridică hotărît în picioare și începu să spună lecția pe de rost, cu o voce monotonă, ca un metronom. Mândru, profesorul aproba dând din cap, Bine Bojoacă, Bravo Bojoacă, Nota zece, Bojoacă! Apoi cu un glas de tunet care părea venit din înaltul cerului:

Vouă boilor… nota unu la toată clasa!!!

Fragmentul de mai sus pe care l-am scris din memorie cu unele greșeli este din romanul Fecior de slugă scris de N.D. Cocea. Am citit cartea in adolescență și foarte interesantă mi s-a părut ideea ca fiul unor argați de pe moșia unui boier ajunge la concluzia că singura șansă pentru a reuși în viață este să facă școală. La început părinții săi find săraci nu vor să îl dea la școală, dar apoi fiind uimiți de insistența băiatului, îl înscriu la școală unde acesta are numai note de 9 și 10. Faptul acesta îl impresionează și pe boier, fost colonel de jandarmi, pe nume Hotnog, care îl încurajează să urmeze școala și îi promite că dacă are rezultate bune îl va face jandarm. Băiatul se ține de școală și după 8 clase absolvite, în vâltoarea anilor de dinainte de primul război mondial ajunge ziarist și apoi căpitan de jandarmi.

Din păcate zilele în care școala era considerată unica sau cea mai bună metodă de a reuși în viață au apus cam de vreo 20 de ani. Și așa, an după an ajungem încetișor în era absolvenților de școală denumiți pe bună dreptate analfabeți funcționali, adică acei oameni care știu să citească slovele dar habar nu au să înțeleagă ce au citit. Ceea ce se dorește,pentru că viitorul sună mult mai bine cu oameni la care trebuie mereu să li se spună ce să facă decât cu aceia care știu să ia hotărâri după mintea lor, bazate pe miile de cărți pe care le-au citit. Pare o iluzie, nu-i așa? Om trăi și om vedea. Dar până atunci ar trebui să căutați în anticariate romanul ”Fecior de slugă” de N.D.Cocea. Puțină istorie nu strică niciodată…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s