Publicat de: antiqul | 9 Ianuarie 2013

Bilant


Prolog

În fiecare an, Nelu îşi propunea ca de 1 ianuarie să fie un bun cetăţean şi mai ales unul treaz. De 1 ianuarie urma să renunţe la fumat, la alcool, la carnea grasă de porc şi la jocurile de noroc. Din păcate în ultima zi din an Nelu vroia să o facă lată şi inevitabil din cauza îngurgitării cantităţilor industriale de cârnaţi, caltaboşi, jumări, ţuică şi vin ajungea la spitalul local cu perfuzii în braţ. Cum Nelu era prea leşinat ca să dea şpagă doctorilor, aceştia îl lăsau în plata Domnului până când pacientul îşi revenea undeva prin  3 ianuarie, aşa că aştepta anul următor ca să fie un om mai bun şi spălat de vechile metehne…

Inevitabil la sfârşitul anului ajungem să facem bilanţul. Şi nu mă refer aici la bilanţul oficial de la serviciu în care unii sunt lăudaţi, iar alţii ridicaţi în picioare şi criticaţi pentru nerealizările de peste an.

Pentru mine unul, ultimii doi ani au fost grei. Multe răsturnări de situaţie, nesiguranţă, nopţi nedormite din cauza frământărilor. Anul 2011 cel puţin a fost ca jocul acela din copilărie care se numea sus-jos. Nu puteam să stabilesc un plan de bătaie fiindcă mereu era dat peste cap de veştile contradictorii din viaţa profesională. În fine, am sperat că anul 2012 va fi liniştit. Măcar să ştim cum stă treaba. Aiurea. De fapt a fost cam ca la casa de nebuni când doctorii urmăresc meciurile de la Cupa Mondială la fotbal şi pacienţii nu şi-au luat calmantele. Singurul lucru bun a fost că am renunţat să mai am palpitaţii la auzul diverselor veşti bulversante. Am ajuns să privesc noutăţile ca pe o bucată de mămăligă. Na, asta este, o piperăm bine, punem sare şi o mâncăm aşa, poate următoarea o fi mai gustoasă.

Uneori îmi amintesc de bilanţurile dinainte de 1989, nu că acum s-ar fi schimbat mult, dar acelea mi se păreau de-a dreptul caraghioase. La orice bilanţ trebuia să existe unul sau mai mulţi colegi care trăgeau colectivul în jos. Bieţii de ei erau obligaţi de restul grupului să-şi ia angajamentul în faţa detaşamentului de pionieri că îşi vor îndrepta notele. Pentru asta puteau cere să fie ajutaţi de un coleg sau o colegă „fruntaşi la purtare şi învăţătură” care să-i bâzâie mereu la cap să-şi îmbunătăţească notele. Cam ca în filmul Liceenii, unde Ionică se angajează în faţa clasei că o să-şi repare notele proaste la matematică.

În orice caz, eu unul prefer să-mi fac singur bilanţurile fiindcă aşa pot să fiu lăudat şi mustrat de egoul meu fără ca să fiu ridicat în picioare în faţa întregii clase…

Epilog

Nelu, cetăţeanul model care îşi propunea în fiecare an să fie un om mai bun de 1 ianuarie nu avea să afle niciodată că doctorii de la spitalul din oraş pariau înainte de Sărbători în ce zi va ajunge la ei domnul Nelu rupt de beat şi cu tensiunea ca a unui cazan sub presiune din cauza grăsimilor din sânge…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: