Petrecerea angajaţilor


Prolog

Angajaţii firmei încercau să socializeze. Petrecerea începea să se înfiripe. Şefii încă nu îşi făcuseră apariţia şi cei mai curajoşi dintre colegi invitaseră deja la dans câteva colege. Într-o secundă, atmosfera se răci brusc. Uşile glisante se deschiseră şi în mijlocul lor îşi făcu apariţia marţial Directorul General mare şi gras, flancat în stânga şi în dreapta de Directorul Executiv, respectiv Directorul de Personal. Instinctiv, toţi participanţii la petrecere se ridicară în picioare. Directorul general, mândru de teama ce o inspira înaintă spre masa ce îi era rezervată, aruncând priviri fioroase angajaţilor. Părea că petrecerea era compromisă. Brusc, Directorul general se împiedică de o cută a mochetei şi căzu în nas pe pardoseala rece. Directorul Executiv şi directorul de Personal, neatenţi, se împiedicară de şeful lor şi se prăbuşiră ca nişte mămăligi peste Directorul General care începu să geamă de durere. Un moment de stupoare şi apoi un râs homeric inundă sala petrecerii. Angajaţii râdeau în hohote şi strigau: Bis! Bis!!! Directorii se ridicară cu greu şi făcură stânga împrejur, dispărând din sală. Cheful a continuat până dimineaţa.

Am participat de curând la cheful de 8 Martie al unei firme. Un prieten m-a invitat şi n-am regretat că m-am dus. Am avut ocazia în calitate de observator imparţial să-mi fac o părere despre asemenea petreceri în care se presuspune că angajaţii şi conducerea firmei ar trebui să se cunoască mai bine şi să întărească legăturile din cadrul companiei. Nimic mai fals. Cheful angajaţilor e încă o ocazie în plus ca să evidenţieze diferenţele dintre simpli angajaţi, şefuleţi, şefi şi lingăi de şefi. Dacă s-ar vrea o relaţionare mai bună la locul de muncă ar fi folositor un team-building undeva prin creierii munţilor, unde diferenţele dintre şefi şi angajaţi ar fi reduse aproape la zero.

Totuşi petrecerea de 8 Martie mi-a plăcut, fiindcă a avut de toate. Inclusiv pe mine ajuns în capul mesei din greşeală, iar doamna directoare îmi arunca priviri galeşe bănuind că am fost trimis pe şestache de „ăia din conducerea de la Bucureşti” ca să supervizez petrecerea 🙂 Bineînţeles că doamnele directoare au întârziat la petrecere aşa cum stă bine unor cadre de conducere, dar nu s-au mişcat de la masă cel puţin până când am plecat eu şi sincer nu ştiu cum au reuşit să înfulece atâta mâncare fără să li se facă rău. În dreapta şi în stânga directoarelor şi-au făcut loc bineînţeles linguşitorii de genul „şeful, veţi avea o scamă!” care dădeau din cap aprobator la fiecare cuvânt al celor din conducere 🙂 Marea dezamăgire a fost „colega cea frumoasă şi pieptoasă” (să mă scuze citititoarele) de la lucru, care a reuşit să arate ca o cocotă vopsită şi a ieşit repede din centrul de interes al colegilor. Ca de obicei, colegii mai neobservaţi la locul de muncă au fost vedetele serii, s-au distrat pe cinste şi au dansat de şi-au rupt pingelele. Am avut norocul să fiu primit în grupul lor şi chiar a meritat. Un moment simpatic a fost apariţia unei domnişoare nebăgate în seamă la servici şi care arăta absolut senzaţional, de au întrebat-o unii cine e şi cum a ajuns la chef. Când au recunoscut-o în sfârşit pe colega care de obicei aranjează cutiile din spatele depozitului şi care vine nemachiată la lucru, doamnele directoare s-au albit de ciudă şi i-au urat distracţie plăcută, sperând probabil să-şi scrântască vreun picior, ceea ce din fericire nu s-a întâmplat. Una peste alta a fost un chef straşnic şi mi-am propus ca de acum înainte să bifez fiecare petrecere care mi se oferă, mai ales dacă e organizată de vreo companie la care nu semnez fluturaşul de salariu 😉

Epilog

Petrecerea lâncezea şi domnişoara secretară cea plină de fiţe acceptă cu un surâs rece paharul cu lichidul verzui oferit de Gigi de la Personal. Nu avea de unde  să ştie că în pahar se afla absint. După primul pahar, urmă al doilea şi apoi domnişoara secretară dispăru din sală. Unii  crezură că plecase acasă, dar se înşelau. Tocmai când DJ-ul puse melodia lui Joe Cocker „You can live your  heat one”, secretara apăru în sală clătinându-se pe picioare, trase un chiuit, se urcă pe masă şi începu un număr de streaptease. Directorul cel mare îşi scăpă proteza în farfuria de supă. Gigi de la Personal îşi freca mâinile de bucurie. Absintul lui vechi de 10 ani meritase fiecare bănuţ…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s