Publicat de: antiqul | 6 Aprilie 2012

Aproape de voi


Prolog

„Băieţelul se împiedică şi căzu pe burtă. Începu să plângă de durere şi să o strige pe mama lui. Femeia îl auzi şi veni imediat. Îl luă în braţe şi îl dezmierdă până copilul se potoli. Apoi…” Visul se termină brusc şi bărbatul se trezi plângând. Visase că mama lui îi vindecă durerea cu un simplu mângâiat. Acum mama lui îmbătrânise.Trecuseră mai bine de 30 de ani de la scena din vis. Dar tot mai tânjea  după  atingerea calmă a mâinii mamei sale şi după vocea sa caldă. De aceea se întorcea des în casa părintească. Din fericire mama sa era încă acolo…

Zilele astea un copil mi-a scris şi m-a rugat să o ajut pe mama sa să se vindece de boala grea de care suferă. Am rămas pe gânduri. Sunt o persoană pragmatică aşa că am început să caut mai multe informaţii despre femeia care are nevoie de ajutor. Ce am găsit m-a lăsat fără cuvinte. O femeie, o mamă, vrea doar să trăiască pentru a-şi putea vedea copiii cum cresc. Lupta pe care o duce e grea, e forte grea şi fiecare minut contează. Boala de care suferă mama acestui copil nu iartă. Poate fi vindecată, dar cu un preţ. Pe care cei dragi nu îl pot plăti singuri. Fără ajutorul nostru.

M-am gândit la mama mea. De câte ori o văd, mă bucur că este sănătoasă. Mă duc lângă ea şi o strâng în braţe. Simte că sunt îngijorat şi mă linişteşte. „Sunt bine, Radu, nu îţi fă probleme.” Şi apoi m-am gândit la copilul care mi-a scris. Şi el îşi iubeşte mama ca şi mine. Şi ar da orice ca să o vadă sănătoasă. Se luptă pentru asta în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare minut. Şi probabil ştie că orice oră de întârziere îngreunează sitaţia mamei sale. Dar eu nu am să-l las. Nu, nu, nu am să-l las singur. Pentru că eu am noroc şi mama mea este bine. Pentru că vreau ca şi el să aibă cui să spună „Mama sunt eu, am venit să te văd, mi-a fost dor de tine!” Şi apoi să-şi poată îmbrăţişa mama. Pentru că asta e cel mai important lucru.

Aici aveţi toate informaţiile despre mama copilului care mi-a cerut ajutorul.

Epilog

Cu mulţi ani în urmă am fost într-o tabără la munte. Directoarea taberei era o femeie dificilă şi severă. Copii nu o prea iubeau. Într-o zi a venit în tabără un tânăr. Era prietenos şi am vorbit cu el. La un moment dat am adus vorba de directoarea taberei.  „Ooo, directoarea asta e o…” am spus eu. Tânărul s-a uitat calm la mine şi mi-a spus „Ştiu că e o femeie dificilă, dar e mama mea.” Mi-a fost ruşine. Nu îndrăzneam să mă uit în ochii lui. „Îmi pare rău. Nu am dreptul să vorbesc aşa despre mama ta . Indiferent cum se poartă cu noi, e mama ta. Te rog să-i ceri scuze din partea mea.” Ne-am împăcat printr-o strângere de mână…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: